Instrumente Financiare cu Venit Fix

1.2. Notiune

Vom analiza în cursul nostru instrumentele cu venit fix  obligatiunile, împreuna cu entitatile implicate în emisiunea si tranzactionarea acestora.

Piata româneasca a obligatiunilor este una în formare, existând în ultima perioada o tendinta tot mai mare a marilor emitenti privati de a apela la refinantarea pe piata de capital prin intermediul emisiunii de obligatiuni. Cunoasterea notiunilor teoretice legate de instrumentele cu venit fix sunt indispensabile atât în procesul de decizie cu privire la finantarea unei activitati economice, cât si investitorilor, individuali sau institutionali, în scopul formarii unui portofoliu diversificat.

Obligatiunile sunt instrumente de credit, pe termen mediu si lung,emise de societati comerciale sau de organisme ale administratiei de stat centrale sau locale. Acestea reprezinta titluri de creanta negociabile.

Clasificarea obligatiunilor

a) Dupa modul de identificare a detinatorului

la purtator, caz în care drepturile conferite revin purtatorului. Sunt emise în forma materializata, având cupoane detasabile;

nominative, având specificat numele posesorului. Sunt emise materializat, sub forma unui certificat nominativ sau dematerializat, prin înscriere în cont.

b) Dupa forma în care sunt emise

materializate, emise pe suport hârtie;

dematerializate, emise prin înscriere în cont, pe suport magnetic.

c) Dupa tipul de venit pe care îl genereaza

obligatiuni cu dobânda, emise la valoarea nominala si care genereaza venituri din dobânzi care se platesc în conformitate cu conditiile emisiunii;

obligatiuni cu cupon zero, denumite si obligatiuni cu discount, emise la un pret mai mic decât valoarea nominala, care este platita la scadenta.

d) Dupa gradul de protectie a investitorilor

obligatiuni garantate cu anumite active. În cazul în care emitentul nu ramburseaza o parte a principalului si/sau dobânzii, investitorii au dreptul la recuperarea sumelor cuvenite prin valorificarea activelor prin care s-a garantat împrumutul obligatar.

obligatiuni negarantate, rambursarea având ca suport doar fluxurile financiare ale emitentului.

Emisiunea de valori mobiliare este considerata a fi un mijloc de finantare a cheltuielilor publice. Plasamentul în astfel de instrumente este considerat fara risc.

Titlurile emise de stat cu scadenta peste un an se tranzactioneaza în tarile dezvoltate pe piata de capital, iar cele pe termen scurt sunt specifice pietei monetare.

Principalele tipuri de valori mobiliare emise de stat sunt:

biletele de tezaur, cu rolul de a acoperi împrumuturi pe termen scurt efectuate de guvern. Sunt emise pe termen sub un an, sub forma de certificate cu discount, adresându-se în principal investitorilor institutionali.

Bonurile de tezaur  valori mobiliare emise pe perioade de la unu la zece ani, destinate sa acopere nevoile generale ale bugetului. Sunt vândute în general prin licitatie si se adreseaza investitorilor institutionali si persoanelor fizice.

Obligatiuni de tezaur  cu scadenta între zece si treizeci de ani, fiind purtatoare de dobânzi. Împrumutul astfel contractat are o destinatie stabilita cu claritate.

Vom aborda de asemenea în cursul nostru organismele de plasament colectiv, din doua considerente majore: atractivitatea plasamentelor în acest tip de entitati, precum si faptul ca o parte din ele, în functie de structura plasamentelor pot fi privite ca veritabile instrumente cu venit fix, prezentând în plus o lichiditate ridicata si posibilitatea retragerii sumelor plasate fara a fi afectat randamentul investitiei individuale.