Piața Bursieră a Țărilor Europei Centrale și de Est

2. Piaţa bursieră a Bulgariei.

Caracteristica pieţei. În Bulgaria, piaţa de capital secundară a avut un început mai aparte. Spre deosebire de alte ţări din zonă, aici statul nu s-a implicat intr-o primă faza în organizarea pieţei. Treptat, spontan, au apărut mai multe burse de valori private, organizate ca societăţi pe acţiuni, pe baza Codului Comercial, şi fără existenţa încă a unei entităţi însărcinate cu supravegherea pieţei, în aceste condiţii, bursele s-au autoreglementat, dar organizarea, procedurile de tranzacţionare diferite, nereglementate şi nesupravegheate au indus mari riscuri în sistem.

În consecinţă, legislaţia este corectată în 1995, în ianuarie 1996 este creat organismul însărcinat cu supravegherea şi reglementarea pieţei de capital — Comisia pentru Valori Mobiliare şi Bursa de Valori — care, stabilind un nivel înalt al capitalului social pentru bursa de valori ca societate pe acţiuni, determină cele 14 burse să fuzioneze, creându-se astfel Bursa de Valori Bulgară, cu sediul la Sofia.

Bursa de Valori Bulgară dispune în prezent de un sistem de tranzacţionare computerizat, la fel ca şi concurenta sa, piaţa OTC. De remarcat este faptul că încă nu există un indice oficial al pieţei, fiind folosit Reuters All Bulgarian Stock Index (RABSL).

Volumul tranzacţiilor bursiere este scăzut, deşi numărul societăţilor cotate a crescut — mai ales după desfăşurarea privatizării în masă —, ajungându-se într-o perioadă la aproape 1000. Explicaţia ţine, pe de o parte, de performantele slabe înregistrate de societăţi şi de neîncrederea în ele (multe fiind tranzacţionate sub valoarea nominală), iar pe de altă parte, de concurenta făcută de titlurile de stat (aceste cauze pot fi întâlnite, de altfel, şi în cazul României).

Tipuri de titlurile mobiliare. Pe fundalul unei rate a inflaţiei ridicate, dobânda real pozitivă extrem de atractivă practicată la titlurile de stat în anii din urmă a determinat o orientare preponderentă spre acestea în detrimentul acţiunilor, care şi anterior erau lipsite de atractivitate. În consecinţă, piaţa obligaţiunilor s-a dezvoltat (mai ales în condiţiile dificile din perioada 1995-1997), obligaţiunile de stat şi certificatele de trezorerie fiind instrumente predilecte folosite pentru finanţarea deficitului bugetar în lipsa unei finanţări externe. Ca structură pe scadenţe a titlurilor de stat, trebuie să remarcăm varietatea acestora: la trei, şase, nouă şi 12 luni pentru titlurile scurt, şi la doi, trei, cinci şi 10 ani pentru cele pe termen lung.

Interesantă este ideea aplicată de statul bulgar pentru a creşte atractivitatea obligaţiunilor ZUNK, emise în 1990 pe termen de 25 de ani pentru acoperirea unor credite neperformante din perioada anterioară. Nefiind tranzacţionate la bursă, ci pe piaţa interbancară, pentru a le creşte valoarea s-a introdus un premiu de 40% în cazul folosirii lor ca mijloc de plată în privatizări şi au fost acceptate ca garanţii pentru bănci în obţinerea de împrumuturi de la Banca Naţională a Bulgariei.

Piaţa bulgară de capital prezintă o serie de caracteristici:

• investiţiile străine, atât directe, cât şi de portofoliu, au rămas la un nivel scăzut;

• bursa continuă să resimtă lipsa unor investitori activi, atât autohtoni, cât şi străini; o parte a investitorilor străini de portofoliu s-a retras la un moment de pe piaţă;

• piaţa primară este aproape inexistentă',

• capitalizarea bursieră şi volumul tranzacţiilor raportate la P.I.B. sunt

foarte scăzute;

• este considerată o piaţă de frontieră.