Piața de capital și burse de valori

PIATA DE CAPITAL

Concepte cheie

Piata financiara

Piata de capital

Piata reglementata

Piata primara; piata secundara

Piete intermitente; piete continue

Piata bursiera; piata extrabursiera Piata de licitatie; piata de negocieri Cererea de capital; oferta de capital Investitori si emitenti pe piata de capital Instrumente si produse ale pietei de capital

1. CARACTERISTICI ALE PIETEI DE CAPITAL

Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital -investitorii - catre cei care au nevoie de capital, cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise) si prin intermediul unor operatori specifici (societatile de servicii de investitii financiare).

Se poate afirma despre piata de capital ca este specializata în efectuarea de tranzactii cu active financiare cu scadente pe termene medii si lungi. Prin intermediul ei, capitalurile disponibile sunt dirijate catre agentii economici nationali sau sunt atrase de pe pietele altor tari, unde resursele de capital depasesc necesitatile financiare interne de acoperit sau autoritatile monetare impun anumite restrictii privind accesul la resursele financiare-interne.

Aceste definitii nu acopera în întregime activitatea de pe piata de capital, tinând cont de locul si rolul pietei de capital în ansamblul, mecanismelor economice, deoarece nu se poate face o delimitare stricta între piata de capital si piata financiara, cele doua notiuni fiind interdependente, prin includerea sau completarea reciproca, în functie de reglementarile fiecarei tari în parte.

Se pot delimita însa doua moduri de definire a pietelor (de capital si financiara):

> Abordarea europeana, bazata pe sistemul bancar, în care bancile (ca operatori specifici) sunt prezente pe ambele tipuri de piete si în care se regaseste urmatoarea structura pentru piata de capital:

- piata monetara -> capitaluri atrase pe termen scurt si mediu;

- piata ipotecara -> capitaluri atrase în special pentru construirea de locuinte

- piata financiara -> pentru emisiunea, plasarea si tranzactionarea

titlurilor de capital pe termen lung;

> Abordarea anglo-saxona, bazata pe manifestarea libera a cererii si ofertei pe fiecare tip de piata în parte si care prezinta instrumente, operatori si institutii de reglementare si supraveghere specifice si în care piata financiara cuprinde:

- piata de capital -> pentru capitaluri pe termen mediu si lung;

- piata monetara -> pentru capitaluri atrase si plasate pe termen scurt.

In fapt, organizarea institutionala a pietelor este data de trei elemente:

a. instrumentele folosite de fiecare piata;

b. operatorii specifici;

c. mecanismul de piata cu regulile sale specifice.

Spre deosebire de pietele monetare, unde instrumentele se negociaza pe termen scurt, piata de capital se caracterizeaza prin tranzactii pe termen mediu si lung cu valori mobiliare specifice: actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur si derivate pe baza acestora - contracte options, futures (care au cunoscut o dezvoltare spectaculoasa în ultimii ani).

În general, instrumentele pe piata de capital sunt:

> valori mobiliare cu venituri fixe:

- titluri de stat (guvernamentale, municipale);

- obligatiuni ale societatilor comerciale;

> valori mobiliare cu venituri variabile:

- actiuni comune si preferentiale;

- valori mobiliare derivate:

combinate;

- forwards;

- standardizate (futures, options);

  valori mobiliare sintetice (contracte pe indici bursieri).

Organizarea unei piete de valori mobiliare depinde de satisfacerea unor conditii obligatorii:

a. existenta cererii de capital din partea societatilor publice sau private, guverne, institutii financiar-bancare, societati de asigurare. Cererea este exprimata prin emisiunea de valori mobiliare, care urmeaza a fi schimbate pe lichiditati pentru satisfacerea nevoii de resurse. Cererea poate fi:

- structurala -> pentru finantarea de investitii productive de bunuri si servicii, de creare de noi societati, de dezvoltare a celor existente, de achizitionare de bunuri si servicii de catre persoane fizice sau juridice;

conjuncturala -> pentru necesitati tranzitorii: limitari la plafonul de credite, deficite bugetare si ale balantelor

b. existenta ofertei de capital pe baza disponibilitatilor acumulate prin care se vor achizitiona titlurile de pe piata;

c. tranzactii cât mai rapide;

d. posibilitatea de întâlnire a cererii cu oferta pe o piata reglementata;

e. nivelul pretului de tranzactionare trebuie sa fie public.

Piata de capital are doua componente:

a. Piata primara -> asigura întâlnirea cererii cu oferta de titluri, permitând finantarea activitatii agentilor economici si a colectivitatilor publice. Este mijloc de distribuire si plasament de titluri.

b. Piata secundara -> are rolul de concentrare a cererii si ofertei derivate. Este deschisa, publica (plasamentul se efectueaza în marea masa a investitorilor si tranzactiile au caracter public). Exista în practica emisiuni si plasamente private, dar ele nu fac obiectul reglementarilor si nu beneficiaza de mecanismele specifice unei piete financiare publice

Pentru a functiona eficient, piata secundara trebuie sa respecte anumite cerinte:

- lichiditate: abundenta de fonduri si titluri (asigura continuitatea derularii tranzactiilor);

- eficienta: mecanisme operative la costuri cât mai reduse;

- transparenta: informatia asigura o buna orientare investitionala si contracararea tendintelor de monopol;

- corectitudine: prin reglementari se contracareaza tendintele de manipulare a pietei;

- adaptabilitate la conditiile economice si extra-economice.

Functiile pietei secundare sunt:

- asigurarea lichiditatii si mobilitatii economiilor investite;

- raspunsul la necesitatea crearii unei piete oficiale si organizate pentru detinatorii care doresc recuperarea fondurilor investite în valori mobiliare înainte de scadenta (durata de viata a actiunii este egala cu durata de viata a emitentului);

- evaluarea permanenta a titlurilor listate.

Clasificarea pietelor secundare

Pietele secundare de capital se caracterizeaza prin existenta mai multor participanti de