Tipologia Tranzacțiilor cu Titluri Primare

CAPITOLUL 7: TIPOLOGIA TRANZACTIILOR CU TITLURI PRIMARE

7.1. Tranzactii pe bani gata si în marja

Tranzactiile cu actiuni si obligatiuni realizate pe pietele bursiere pot fi clasificate în mai multe moduri: dupa natura contului deschis de client la broker, ele se împart în tranzactii pe bani gata si tranzactii în marja; dupa momentul executarii contractului, se poate vorbi de tranzactii cu lichidare normala (engl. regular settlement) si tranzactii cu lichidare imediata (engl. cash delivery); dupa modul de executare, se cunosc vânzari "lungi" (engl. long sales) si vânzari "scurte" (engl. short sales).

Tranzactiile pe bani gata se fac pe baza contului cash detinut de client la firma broker. În acest caz un investitor poate cumpara titluri financiare cu conditia sa plateasca integral contravaloarea acestora, varsând suma respectiva în contul sau la broker; simetric, clientul care vinde cash trebuie sa predea titlurile contractate în cadrul aceluiasi termen, primind contrava¬lo¬area integrala a acestora în contul sau. Termenul de executare difera la contractele cu lichidare imediata (cash delivery) si respectiv la cele cu lichidare normala (regular settlement). În primul caz predarea/plata titlurilor se realizeaza în chiar ziua încheierii contractului de bursa. În al doilea caz, cel mai frecvent, termenul este de câteva zile, în raport cu Regulamentul bursei.

Prin urmare, un investitor care a cumparat titluri cash este obligat sa depuna în contul sau contravaloarea acestora în limitele termenului stabilit pentru lichidarea normala - 5 zile - dar în nici un caz sa nu depaseasca 7 zile. În cazul în care clientul nu îsi respecta aceasta obligatie, brokerul va proceda la lichidarea pozitiei clientului sau prin vânzarea titlurilor respective la valoarea lor de piata din momen¬tul în care obligatia scadenta de depunere a fondurilor nu a fost îndeplinita. Daca brokerul a vândut titluri executînd ordinul clientului, iar acesta nu a predat integral titlurile în sapte zile, firma broker cumpara titlurile de pe piata, la cursul curent, în vederea predarii acestora la casa de compen¬satie. Orice diferenta nefavorabila rezultata din aceste operatiuni (cînd lichidarea pozitiei prin vînzarea titlurilor se face la un curs mai redus decât cel la care au fost cumparate sau când cumpararea acestora se face la un curs mai mare decît la angajarea pozitiei) este suportata de client.

În urma executarii contractului, clientul cumparator primeste titlurile în acelasi interval de sapte zile si beneficiaza de toate drepturile pe care acestea le confera. Clientul vânzator primeste integral contravaloarea titlurilor vândute si poate dispune de fondurile respective.

Tranzactiile în marja (engl. margin trading) cu titluri primare sînt, în esenta, cumparari pe datorie, efectuate prin intermediul contului în marja detinut de client la firma broker. Spre deosebire de tranzactiile pe bani gata, în acest caz brokerul acorda clientului sau, în anumite limite, un credit pentru realizarea operatiunii bursiere. Prin urmare, investito¬rul, care da ordin de cumpa¬rare a unui volum de actiuni, nu trebuie sa achite firmei broker cu care lucreaza întreaga contra¬valoare a acestora; el este tinut sa depuna, în termenul prescris pentru lichidarea normala numai o anumita "acope¬rire" sau marja (engl. margin), diferenta pâna la valoarea contractului constituind-o împrumutul pe care clientul îl obtine de la broker pentru tranzactia respectiva (engl. debit balance).

Rolul tranzactiilor în marja este de a crea o capacitate financiara suplimentara clientului. În functie de nivelul marjei acesta poate, cu o anumita suma avansata în operatiune, sa câstige ori sa piarda mai mult decât într-o tranzactie cash. În acelasi timp, ca la orice credit, clientul trebuie sa ofere o garantie, iar aceasta este reprezentata de titlurile care fac obiectul contractului si care ramân la broker; daca investitorul doreste sa intre în posesia titlurilor, el trebuie sa restituie creditul (inclusiv dobînda), adica sa anuleze debitul sau la broker.

Clientul trebuie sa "acopere" tranzactia prin depune¬rea unei sume cash (sau a unor titluri) în calitate de marja; pe de alta parte, dupa cumpararea titlurilor în marja, acestea ramîn la broker, formînd garantia operatiunii, numita colateral. Diferenta dintre valoarea colateralului si datoria clientului la broker reprezinta capitalul propriu al clientului, sau marja absoluta (engl. equity - EQ, sau dollar margin). Raportul dintre marja absoluta si valoarea de piata a titlurilor existente în contul clientului în calitate de colateral (engl. market value - MV) formeaza marja relativa.

În cursul derularii operatiunii, marimea marjei curente, atît absolute cît si relative, variaza continuu în functie de valoarea de piata a titlurilor care formeaza colateralul, precum si de intrarile si de iesirile din contul în marja. Cerinta esentiala pentru functionarea contului în marja este ca pentru fiecare client valoarea colateralului sa fie tot timpul mai mare decît debitul pe care acesta îl are la brokeri. Marja, adica excesul de valoare a colateralului în raport cu datoria, este un mijloc de acoperire a brokerului împotriva riscului de scadere a valorii de piata a titlurilor care formeaza colateralul; practic aceasta poate sa se reduca, fara a afecta pe broker, numai în limitele marjei. Ca atare, contul în marja poate fi considerat si ca un cont de siguranta.