Arhitectura sistemelor distribuite

Cap. II Arhitectura sistemelor distribuite

Sistemele distribuite implementate pâna în prezent evidentiaza o varietate arhitecturala mare. Cu

toate aceseta, ele au în comun o serie de caracteristici si împartasesc unele probleme comune în

dezvoltarea lor. Caracteristicile comune si aspectele de proiectare a sistemelor distribuite pot fi

prezentate sub forma unor modele descriptive. Fiecare astfel de model va reprezenta o descriere

abstracta, simplificata dar consistenta a aspectelor relevante ale proiectarii sistemelor distribuite.

2.1 Definirea arhitecturii sistemelor distribuite

O definitie standard, universal acceptata, pentru arhitectura sistemului informatic nu exista,

majoritatea opiniilor exprimate punând în centrul atentiei conceptele de componenta si conexiune. Una

din definitiile mai recente considera arhitectura programelor ca fiind structura sau structurile care

privesc componentele programului, proprietatile externe ale acestor componente, precum si relatiile

dintre ele1.

În functie de semnificatia notiunii de componenta, arhitectura sistemelor informatice poate fi

definita într-un sens restrâns si într-un sens mai larg. Proiectarea arhitecturii unui program poate viza, în

sens restrîns, componentele programului, respectiv modulele acestuia, însa ea poate fi extinsa prin

includerea bazei de date si a componentei middleware care permite configurarea comunicarii într-un

sistem client/server.

Proprietatile acestor componente sunt acele caracteristici care permit întelegerea modului în care

ele interactioneaza, respectiv modul de apelare a unui modul din alt modul sau mecanismul de accesare

a bazei de date de catre modulele programului. Proiectarea arhitecturala a programului nu ia în

considerare proprietatile interne ale componentelor, cum ar fi detaliile unui algoritm specifice unui

modul.

Relatiile dintre componente se pot referi fie la apelarea unei proceduri, cu transmiterea eventuala a

datelor necesare executiei procedurii respective, fie la protocolul de accesare a bazei de date de catre

procedurile de program.

Obiectivul general urmarit în cadrul proiectarii arhitecturale vizeaza conceperea unei structuri a

sistemului care sa corespunda cerintelor prezente si celor viitoare, astfel încât sistemul sa fie sigur în

functionare, adaptabil, usor de gestionat, eficient. O buna proiectare arhitecturala se va traduce într-un

sistem usor de implementat, testat si modificat.

Multitudinea sistemelor informatice distribuite implementate pâna în prezent releva o varietate

mare a arhitecturilor, dar care pot totusi fi încadrate în câteva modele arhitecturale. Un model

arhitectural defineste modul în care interactioneaza între ele componentele unui sistem, precum si

localizarea (maparea) lor într-o retea de calculatoare. Modelul arhitectural al unui sistem distribuit are

rolul de a simplifica si abstractiza (în sensul de a evidentia caracteristicile esentiale ale sistemului)

functiile componentelor sistemului. Apoi, el ia în considerare:

- plasarea componentelor în cadrul retelei  cautând sa defineasca modelele corespunzatoare

de distribuire a datelor si a prelucrarilor;

- interactiunile dintre componente  adica, rolurile lor finctionale si modelele de comunicare

dintre ele.

Modelele de alocare a sarcinilor de lucru într-un sistem distribuit se reflecta direct asupra

performantelor si eficacitatea sistemului rezultat. Localizarea componentelor unui sistem distribuit este

determinata de aspectele de performanta, siguranta în functionare, securitate si costurile implicate.