Audit Financiar

Cap.I. CONCEPTUL DE AUDIT FINANCIAR

1. Conceptul de audit financiar

Auditul financiar este:

- o examinare independentă (o expresie de opinie) a situaţiilor financiare efectuată de un auditor , în conformitate cu orice obligaţie statutară relevantă:

- un aport de credibilitate asupra informaţiilor contabile publicate de entitatea publică. Constituie cea mai bună indicaţie privind gradul de încredere pentru persoane exterioare asupra acestor documente. Fără opinia unui auditor independent documentele financiar-contabile pot fi puse la îndoială sub aspect real şi juridic:

- o examinare efectuată de un profesionist competent şi independent. in vederea exprimării unei opinii motivate asupra exactităţii şi corectei aplicări a procedurilor interne stabilite de entitate precum şi asupra imaginii fidele, clare şi complete a patrimoniului. a situaţiilor financiare şi a rezultatelor obţinute de entitate Imaginea fidelă este asociată cu regularitatea şi sinceritatea contabilităţii, regularitatea presupune conformitate cu regulile şi procedurile contabile iar sinceritatea presupune aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedurilor contabile:

Îmbunătăţirea continuă a sistemului de control intern aduce un ajutor auditorilor financiari şi permite reducerea lucrărilor de audit, întrucât are ca efecte asupra creşteri calităţii documentelor şi evidenţelor contabile.

În condiţiile existenţei controlului intern, auditul procedează la un studiu aprofundat şi la o apreciere a acestuia pentru a opina asupra gradului de încredere pe care poate să îl acorde şi în consecinţă, pentru a determina importanţa testelor la care se limitează procedurile de audit.

Auditul financiar reprezintă activitatea de examinare în vederea exprimării de către auditorii financiari, a unei opinii asupra situaţiilor financiare, în conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaţionale de audit financiar ale Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC), adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România , precum şi Standardele de Audit ale Organizaţiei Internaţionale ale Instituiţiilor Supreme de Audit şi IFAC adoptate de Curtea de Conturi a României.

2.Auditul financiar are ca obiective:

- reflectarea imaginii fidele a situaţiei patrimoniului şi a rezultatelor financiare în bilanţul contabil , în contul de profit şi pierdere şi contul de execuţie bugetară:

- exprimarea unei opinii privind măsura în care situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă a bilanţului şi a rezultatelor pentru exercitiul încheiat, cu respectarea legilor în vigoare şi a practicilor din ţara în care entitatea îşi are sediul:

- menţinerea calităţii si coerenţei sistemului contabil asfel încât să asigure certitudinea că situaţiile financiare prezintă activitatea în mod corect, sincer şi complet;

- îmbunătăţirea utilizării informaţiei contabile:

- aprecierea performanţelor şi eficienţei sistemelor de informare şi organizare.

Auditul financiar necesită o metodologie de examinare care să

asigure opinia independentă, astfel încât să apere, în mod egal toţi

urilizatorii informaţiei contabile: acţionari/asociaţi, statul, salariaţii, băncile,

debitorii, clienţii, furnizorii etc

2.Obiectivele şi principiile generale ce guvernează un angajament de audit al situaţiilor financiare

2.1.Obiectivul unui angajament de audit al situaţiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului să exprime o opinie cu privire la situaţiile financiare, dacă acestea sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiară.

Cu toate că opinia auditorului sporeşte credibilitatea situaţiilor financiare,utilizatorul acestora nu trebuie să considere opinia de audit drept o garanţie a viabilităţii viitoare a entităţii sau a eficienţei ori productivităţii cu care managementul a condus activităţile entităţii.

2.2. Principiile generale ale unui angajament de audit. Auditorul trebuie să acţioneze în conformitate cu "Codul de etică pentru profesioniştii contabili", emis de Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC). Principiile etice care guvernează responsabilităţile profesionale ale auditorului sunt: independenţa; integritatea; obiectivitatea; competenţa profesională ; confidenţialitatea ; conduita profesională şi standardele tehnice

Auditorul trebuie să desfăşoare un angajament de audit în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit (ISA) ce conţin principii de bază şi proceduri esenţiale, împreună cu recomandări aferente, sub forma materialelor explicative şi a altor materiale. Trebuie reţinut că auditorul trebuie să planifice şi să desfăşoare un angajament de audit cu o atitudine de scepticism profesional, admiţând că pot exista împrejurări în care situaţiile financiare să fie denaturate în mod semificativ.

În planificarea şi desfăşurarea unui angajament de audit, auditorul nu trebuie să presupună că managementul este lipsit de onestitate, dar nici să plece de la premisa unei onestităţi incontestabile şi în consecinţă, declaraţiile din partea conducerii nu trebuie să substituie obţinerea de probe de audit suficiente şi adecvate care să dea posibilitatea conturării concluziilor rezonabile pe care să se fundamenteze opinia de audit.

2.3. Sfera unui angajament de audit se referă la procedurile de audit

presupuse a fi necesare în circumstanţele respective pentru a realiza obiectivul auditului. Procedurile de audit cerute pentru desfăşurarea unui angajament de audit în conformitate cu ISA trebuie să fie determinate de către auditor, luând în considerare cerinţele ISA, ale organismelor profesionale relevante, cerinţele legislative şi de reglementare şi acolo unde este adecvat, cerinţele prevăzute în termenii angajamentului de audit şi cerinţele de raportare.

2.4.Certificare rezonabilă.Un audit este destinat să ofere o certificare rezonabilă că situaţiile financiare, nu conţin denaturări semnificative, considerate în totalitatea lor, şi se referă la întregul procesul de audit.

În procesul de audit există limitări inerente, care afectează capacitatea auditorului de a detecta denaturări semnificative ce sunt cauzate de factori ca: utilizarea testelor; limitările controlului intern (de exemplu, posibilitatea existenţei unor înţelegeri secrete); faptul că majoritatea probelor de audit sunt persuasive, mai degrabă decât conclusive.

Activitatea desfăşurată de auditor în scopul formării unei opinii se bazează şi pe raţionament profesional, în special în ceea ce priveşte:

-strângerea probelor de audit, de exemplu, în deciderea naturii, duratei şi a întinderii procedurilor de audit;

-conturarea unor concluzii bazate pe probele de audit strânse, de exemplu, evaluarea caracterului rezonabil al estimărilor făcute de conducere la întocmirea situaţiilor financiare.

2.5. Responsabilitatea pentru situaţiile financiare.

Responsabilitatea pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare revine conducerii entităţii,în schimb auditorul este responsabil pentru formarea şi exprimarea unei opinii asupra situaţiilor financiare,. Auditul situaţiilor financiare nu degrevează conducerea de responsabilităţile ce îi revin.

2.6.Principiile de bază –sector public şi privat.

Principiile de bază ale auditului rămân aceleaşi, indiferent dacă un audit este desfăşurat în sectorul privat sau în cel public. In sectorul public obiectivul şi sfera angajamentului de audit, poate fi diferit în cazul angajamentelor de audit realizate Aceşti factori pot fi deseori atribuiţi diferenţelor existente la nivelul mandatului de audit şi al cerinţelor legale sau la nivelul formei de raportare de exemplu, entităţilor din sectorul public li se poate cere să întocmească rapoarte financiare suplimentare.

Când se realizează auditul entităţilor din sectorul public, auditorul trebuie să ia în considerare cerinţele specifice ale oricăror alte reglementări relevante, ordonanţe guvernamentale sau ordine ministeriale care afectează mandatul de audit .

În sectorul sectorul public mandatele de audit sunt mult mai specifice decât cele din sectorul privat şi acoperă un spectru mai larg de obiective şi o sferă mai vasta decât în cadrul auditul situaţiilor financiare din sectorul privat

3 .Tipuri de audit financiar

Având în vedere obiectivul şi aria de aplicabilitate ,auditul poate fi de conformitate sau legalitate, de atestare financiară şi al performanţei .

3.1.Auditul conformităţii sau legalităţii cuprinde atestarea responsabilităţii financiare a entităţii , presupune examinarea şi evaluarea înregistrărilor financiare şi exprimarea opiniilor asupra situaţiilor financiare şi constă în auditul:

-sistemelor şi tranzacţiilor financiare respectiv evaluarea conformităţii cu statutele şi reglementările în vigoare;

-controlului intem şi al funcţiilor acesţuia;

- onestităţii şi al caracterului adecvat în legătură cu deciziile administrative luate în cadrul entităţii.