Cuprins
- 1. INTRODUCERE
- 1.1. Evoluţia sistemelor de calcul
- 1.2. Structura von Neumann a sistemelor de calcul secvenţiale
- 1.3. Generaţii de sisteme de calcul
- 1.4. Verificare
- 1.5. Teste
- 2. ARHITECTURA SISTEMELOR DE CALCUL
- 2.1. Structura calculatoarelor personale
- 2.2. Unitatea centrală de prelucrare (UC)
- 2.2.1. Microprocesorul (μP)
- 2.2.2. Microprocesorul Pentium
- 2.2.3. Microprocesorul Merced (P7)
- 2.2.4. Microprocesorul Pentium IV
- 2.3. Memoria internă
- 2.4. Memoria secundară
- 2.5. Dispozitive periferice de intrare / iesire
- 2.5.1. Dispozitive periferice de intrare
- 2.5.2. Dispozitive periferice de iesire
- 2.5.3. Dispozitive periferice mixte (de afisare)
- 2.6. Verificare
- 2.7. Teste
- Prof. Univ. dr. ing. Ofelia Popescu Bazele informaticii
- 2
- 3. SISTEME DE OPERARE
- 3.1. Definiţia si funcţiile sistemelor de operare
- 3.2. Evoluţia sistemelor de operare
- 3.3. Conceptele sistemului de operare
- 3.4. Clasificarea sistemelor de operare
- 3.5. Verificare
- 3.6. Teste
- 4. LIMBAJE DE PROGRAMARE
- 4.1. Scurtă prezentare a limbajelor de programare
- 4.2. Calsificarea limbajelor de programare de nivel înalt
- 4.3. Limbaje si masini virtuale
- 4.4. Calculatoarele actuale – calculatoare multinivel
- 4.5. Verificare
- 4.6. Teste
- 5. WINDOWS
- 5.1. Tipuri de fisiere
- 5.2. Directoare în sistemul de operare MS-DOS
- 5.3. Dosare (folder) în Windows
- 5.4. Sistemul de operare MS-DOS
- 5.5. Parteneriatul dintre MS-DOS si Windows
- 5.6. Sistemul de operare WINDOWS
- 5.7. Versiuni Windows
- 6. WORD
- 7. BIBLIOGRAFIE
Extras din curs
1. INTRODUCERE
1.1. Evoluţia sistemelor de calcul
Sistemele de calcul au evoluat si evoluează odată cu dezvoltarea tehnologiei de
realizare a circuitelor electronice. Totusi performanţele unui sistem de calcul pot fi
îmbunătăţite, fără schimbarea tehnologiei, doar prin modificarea arhitecturii sistemului.
Arhitectura defineste modul de organizare, de interconectare a unităţilor (blocurilor)
constitutive ale sistemului, precum si unităţile însăsi. Ea reprezintă un concept diferit de
cel al schemei bloc; schema bloc reprezintă un mod particular de realizare hardware, în
timp ce arhitectura defineste doar din punct de vedere funcţional unităţilse componente
ale sistemului.
Un sistem de calcul (SC) este un sistem fizic care prelucrează automat informaţia
codificată sub formă de valori discrete, conform unui program ce indică o succesiune
determinată de operaţii aritmetice si logice.
Un sistem de calcul este un ansamblu alcătuit din două componente principale:
- componenta hardware (echipamentele fizice componente);
- componenta software (programele si structurile de date).
Un sistem de calcul modern este cu adevărat un ansamblu de procesoare, memorii,
unităţi funcţionale, reţele de interconectare, dispozitive periferice, canale de
interconectare precum si compilatoare, sisteme de operare, limbaje de programare,
programe utilitare si de aplicaţie.
1.2. Structura von Neumann a sistemelor de calcul secvenţiale
Structura de bază a calculatorului secvenţial, cu program memorat, stabilită de John
von Neumann în 1945, este reprezentată în figura 2.1 si cuprinde cinci unităţi funcţionale:
- unitatea de intrare ( UI );
- unitatea de memorare ( M );
- unitatea de iesire ( UE );
- unitatea aritmetico-logică ( UAL );
- unitatea de comandă ( UC ).
Modelului lui John von Neumann de construcţie a calculatoarelor s-a impus de la
începuturile masinilor de calcul electronic si este până în prezent singurul model
funcţional. Acest model defineste calculatorul ca pe un ansamblu format din două
componente centrale: unitatea de comandă si memoria internă.
Prof. Univ. dr. ing. Ofelia Popescu Bazele informaticii
4
Unitatea de memorie reprezintă unitatea funcţională a unui calculator în care se
stochează informaţia (date si programe). Memoria unui calculator este formată din:
- memoria internă (principală) păstrează programele si datele ce se utilizează la
un moment dat si este realizată cu circuite electronice de memorie;
- memoria externă (secundară) păstrează toate celelalte programe si date ce
trebuie să se afle la dispoziţia sistemului de calcul, iar implementarea
memoriei externe se face prin echipamente fizice (periferice) de memorie,
cum ar fi de exemplu banda magnetică, discuri magnetice de diferite tipuri,
unităţi de casetă magnetică.
Figura 2.1. Structura von Neumann
Unitatea de comandă (UC) este cea responsabilă cu administrarea si prelucrarea
informaţiilor în timp ce memoria internă serveste la depozitarea acestora.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Bazele Informaticii.pdf