Conducere numerică asistată de calculator

Conducere numerică – Istoric, precursorii conducerii numerice

Programarea cu ajutorul camelor

Programarea prin copiere după şablon

Sisteme secvenţiale de programare

Conducerea numerică propriu-zisă

1942-1944: primele cercetări la MIT

1952: prima MUCN, frezare

1968: primul echipament cu circuite integrate

1969: apariţia DNC

Comanda numerică (Numerical Control) este o metodă automată de comandă, utilizată pentru conducerea unor maşini unelte şi a unor echipamente de prelucrare pe baza unor instrucţiuni codificate pe un suport de informaţii adecvat [ALB 73].

ALBU, A., GRUIŢĂ, D., JEICAN, C., MORAR, L, Programarea asistată de calculator a maşinilor-unelte. Editura Tehnică, Bucureşti 1973.

Comanda numerică - CN- este un procedeu de comandă automată care permite poziţionarea sau ghidarea unui organ mobil în orice moment al mişcării în funcţie de coordonatele lui [BAL 78].

BALAURE, E., Sisteme şi echipamente de conducere numerică. Editura Tehnică, Bucureşti 1978.

Prin comandă numerică (CN) se înţelege acel mod de comandă prin care diferite informaţii necesare executării unei piese, cu o anumită configuraţie, se înregistrează codificat pe un portprogram şi se prelucrează sub formă numerică de către un echipament electronic specializat, care emite comenzi organelor de execuţie ale maşinii. [GHE 80].

GHEGHEA, I., TABĂRĂ, V., DORIN, Al., SANDU, A., Exploatarea şi întreţinerea maşinilor-unelte cu comandă după program. Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.

Conducerea numerică este o tehnică prin care se furnizează unei maşini unelte instrucţiuni sub formă de coduri alcătuite din cifre, litere, semne de punctuaţie şi alte simboluri. Maşina unealtă răspunde la aceste instrucţiuni în mod precis şi ordonat pentru a activa diversele sale funcţiuni [LEA 86].

LEATHAM, J. B., Introduction to numerical control, Pitman, London, 1986

Prin axă se înţelege orice direcţie fixă de deplasare, rectilinie sau circulară, ce poate fi realizată de organele mobile controlate numeric ale maşinii unelte.

Echipament de conducere numerică = dispozitiv capabil să “traducă” informaţiile transmise codificat de către calculator prin intermediul fişierului de conducere numerică în comenzi utilizabile de către organele comandate ale maşinii unelte.

Pentru poziţionare

Pentru prelucrări liniare

Pentru conturare

(cu două axe)

Cu 2 ½ axe

Cu trei axe

Cu patru axe

Cu cinci axe

ECN de complexitate mare

MUCN cu cinci axe

cu masă basculantă

cu broşă port-sculă basculantă

cu masă şi port-sculă basculante

În conducerea numerică a maşinilor unelte se utilizează de regulă (cel puţin) două sisteme de coordonate: cel al maşinii unelte şi cel asociat piesei.

De ce este nevoie de două sisteme de coordonate?

Pentru că au funcţii diferite, fiecare din ele fiind indispensabile.

Sistemul de coordonate propriu maşinii unelte

Sistemul de coordonate propriu maşinii unelte este stabilit prin construcţia maşinii. Originea, direcţia şi orientarea axelor acestui sistem sunt fixe

Regulile după care se stabileşte orientarea axelor sunt următoarele:

pentru maşini de frezat verticale:

Axa X, stânga-dreapta, cu sensul pozitiv către dreapta;

Axa Y, în profunzime, cu sensul pozitiv către înainte;

Axa Z, verticală (paralelă cu axa frezei), cu sensul pozitiv în sus.

Regulile după care se stabileşte orientarea axelor sunt următoarele:

pentru maşini de frezat orizontale:

Axa X, stânga-dreapta, cu sensul pozitiv către dreapta;

Axa Y, verticală, cu sensul pozitiv în sus;

Axa Z, în profunzime, cu sensul pozitiv către înainte.

Regulile după care se stabileşte orientarea axelor sunt următoarele:

pentru strunguri:

Axa X, în plan orizontal, de-a lungul razei piesei, cu sensul pozitiv în sensul creşterii razei;

Axa Z, paralelă cu axa piesei, cu sensul pozitiv, în sensul îndepărtării de universal.