Îmbunătățirea continuă, benchmarkingul și reenginereringul

3.1. Necesitatea dezvoltării calităţii în mediul concurenţial.

În prima jumătate a secolului XX, s-a constatat că departajarea pe piaţă a interprinderilor se realizează prin intermediul preţurilor , de regulă mai scăzute , obţinute prin utilizarea unei forţe de muncă ieftină. Începând cu anul 1950 , un alt factor devine determinat şi anume automatizarea producţiei paralel cu capacitatea de adaptare a interprinderii la cerinţele pieţei şi calitatea produselor şi servicilor respective, fapt ce a fost valabil până în 1980 , când singurul criteriu de departajare a interprinderilor pe piaţă a rămas calitatea. Creşterea importanţei calităţii este determinată în principal de :

- Intensificarea concurenţei ;

- sporirea continuă a exigenţei clienţilor şi ale societăţii ;

- creşterea complexităţii şi a proceselor de realizare a acestora.

Intensificarea concurenţei se produce în special în condiţiile mondializarii pieţei şi a progreselor înregistrate în domeniul transporturilor şi telecomunicaţiilor. Avantajul concurenţial cel mai semnificativ a fost înregistrat în Japonia , care printr-o dinamică proprie la consolidat şi amplificat. În felul acesta multe firme din Europa şi America au fost nevoite să depună eforturi mari pentru a ajunge din urmă Japonia, fiind urmată îndeaproape şi de alte tări din Asia de Sud-Est (Coreea de Sud, Taiwan, Singapore).Uniunea Europeană este un alt pol important, în cadrul căreia sunt formulate cerinţe privind calitatea produselor care se comercializează. În conditiile acestea supravieţuiesc numai acele înterprinderi care se pot uşor adapta cerinţelor în continuă schimbare, oferind produse şi servicii de calitate, la preţuri avantajoase.

Creşterea exigenţelor clienţilor şi ale societăţii. Progresul tehnic în general , creşterea gradului de cultură , determină evoluţia gusturilor şi diversificarea preferinţelor. În condiţiile acestea au devenit eficiente acele întreprinderi care au flexibilitatea necesară pentru satisfacerea cerinţelor privind structura sortimentală a produselor. Cumpărătorii devin tot mai exigienţi faţă de calitatea produselor, ei au cerinţe legate de fiabilitate, mentenabilitate, anumite caracteristici psihosenzoriale, economice, ecologice. Cumpărătorii doresc a fi informaţi corect şi complet, în alegerea produselelor care corespund cel mai bine pretenţilor lor. La nivel naţional, regional, internaţional, calitatea produselor şi servicilor este tot mai mult evaluată în strânsă legătură cu calitatea vieţii.

Creşterea complexităţii produselor şi servicilor. Modernizarea sistemelor de producţie, utilizarea tehnologiei de vârf a permis realizarea unor produse tot mai complexe. Multe din ele cuprind un număr important de componente, care nu pot fi realizate doar de un singur producător. Realizarea unor aseamenea produse implică creşterea complexităţii proceselor tehnice şi a celor adiministrative. În condiţiile acestea ,

răspunderea producătorului depăşeşte de multe ori limitele propriei întreprinderi, pentru că el se angajează faţă de client să realizeze un anumit nivel al calităţii produsului în ansamblul său, chiar dacă se participă în mod direct doar cu anumite componente.

Lumea actuală se află într-o rapidă şi permanentă schimbare în care concurenţa se manifestă tot mai puternic. Pentru a rămâne pe piaţă şi chiar a ocupa un loc tot mai bun organizaţiile trebuie, între altele :

• să aibă clienţi, iar pentru a-i păstra trebuie ca aceştia să fie mulţumiţi (să identifice nevoile şi cerinţele clienţilor şi să le dea încrederea că acestea vor fi satisfăcute)

• să depăşească concurenţe sau cel puţin să ţină pasul cu acesta ;

• să aducă avantaje investitorilor / acţionarilor şi salariaţilor ;

• să nu afecteze mediul şi să nu pericliteze siguranţa informaţilor şi a personalui.

În acest caz pe piaţă vor rămâne cei care livrează :

• mai rapid (on time) ;

• mai ieftin (cheeper) ;

• mai bun (better quality) .

Slăbiciunile pot afecta oricare din laturile activităţii (cum ar fi alegerea şi controlul inadecvat al furnizorlor, proiecte imature şi neadaptarea cerinţelor, capabilităţii reduse ale proceselor, superficialitate în rezolvarea problemelor .

Lumea producătorilor a fost şi este permanent preocupată să găsească metodele cele mai bune pentru îmbunătăţirea continuă şi tehnicile ce trebuie aplicate pentru realizarea acestui deziderat.

Metodele actuale (îmbunătăţirea continiă, benchmarking, reengineeringul) reprezintă de fapt rezultatul dezvoltării unor iniţiative lansate de marii teoreticienii, în domeniul calităţii având în vedere calitatea ca o măsură a satisfacerii cumpărătorului.

Metodele actuale fac tot mai mult legătura între calitate şi derularea / succesul afacerii.

Pentru performanţe tot mai bune, pentru realizarea calităţii se are în vedere managementul organizaţiei în ansamblul ei şi performanţele organizaţiei în toate domeniile ei.