Extras din curs

1.1 INTRODUCERE

„Clasele şi obiectele sunt noţiuni strâns legate una de alta. În particular fiecare obiect este un exemplu a unei careva clase, iar clasa poate crea orice număr de obiecte. În majoritatea cazurilor clasele sunt statice, adică toate particularităţile şi conţinutul lor sunt determinate în procesul de compilare. De aici rezultă că orice obiect creat se referă la o clasă strict determinată. Obiectele, invers, în procesul de execuţie a programului se crează şi se distrug foarte des” – noţiune dată de Gadi Buci.

Metodele claselor permit adresarea la informaţia internă despre clasă, fără crearea exemplarelor clasei – obiectelor.

Orice obiect are proprietăţi şi evenimente. Proprietăţile sunt caracteristicile obiectului dat, iar evenimentele sunt acţiunile ce se efectuează în momente necesare. Făcând o analogie cu un obiect real, cum ar fi de exemplu un avion, o proprietate de-a lui este lungimea, iar un eveniment este luarea stratului după începerea lucrului motorului.

Proprietăţile şi evenimentele obiectelor se stabilesc in Object Inspector, în paginile respective. Trebuie de menţionat că deoarece unele componente provin de la acelaş tip, ele au şi unele proprietăţi, evenimente asemănătoare.

1.1.1 Mai multă productivitate

Doar cerinţele utilizatorilor de azi privind funcţionalitatea aplicaţiilor cresc la fel de repede precum scad termenele de predare. Presiunea sporită asupra dezvoltatorilor de programe face ca aceştia să nu se mai mulţumească doar cu un compilator foarte rapid; dezvoltarea este frânată de numeroşi factori si soluţiile însumate pot duce la salturi spectaculoase de productivitate.

Object Pascal a dispus întotdeauna de avantajele tradiţionale ale compilatorului care depistează erori logice provenite din cod incorect ori ambiguu, ca si de verificările stricte de tip. În noua versiune, compilatorul continuă să compileze codul chiar si după găsirea primei erori, oferind o imagine completă a corectitudinii programelor, utilă mai ales în depanarea proiectelor mari. Contrar compilatoarelor C++, rareori o primă eroare induce raportarea unei întregi serii de erori fără relevantă.

Compilatorul oferă acum un sistem de diagnosticare a erorilor mult mai complet incluzând detectarea utilizării de variabile sau pointeri neiniţializaţi, variabile neutilizate, rezultate neutilizate returnate de funcţii, bucle goale si nepotriviri de tipuri. Analizorul sintactic a devenit mai subtil, permiţându-si sugestii utile mai ales programatorilor începători.

Tot aceştia din urmă au tendinţa de a comasa întregul cod într-o singură unitate greu de întreţinut si depanat. Pentru a-l încuraja sa-si separe în mod logic munca în unităţi distincte cu interfeţe strict delimitate, Delphi le oferă selecţia vizuală a unităţilor care se includ în clauza uses.

Următorul pas logic pentru încurajarea programării modulare a fost referinţa automată la componente conţinute în forme diferite. Deşi proprietăţile sau metodele componentelor din alte forme decât cea curentă erau accesibile programatic (prin scrierea de cod), în faza de design erau inaccesibile. Facilitatea de a referi componente din alte forme ale proiectului în timpul dezvoltării vizuale permite separarea modulelor care încapsulează structurile de date ca si relaţiile dintre acestea de modulele care implementează interfaţa cu utilizatorul.

În acelaşi context se înscrie si noul tip de obiect vizual - DataModule - destinat stocării componentelor non-vizuale cum ar fi tabelele, query-urile si sursele de date pentru a încuraja separarea logicii de baze de date si de calcul de elementele de prezentare vizuală pentru interacţiune cu utilizatorul. Structura bazei de date poate fi definită în mod consistent într-un modul de date o singură dată pentru întregul proiect, iar obiectele conţinute de acesta pot fi referite apoi din diverse alte forme.