Metode de Abordare a Sistemelor Informatice

Tema7 : Metode de abordare a sistemelor informatice

1. Noţiuni generale

Actualul curent de abordare a SI, prin metodele orientate-obiect, generează, în mediul de specialitate, multe

discuţii contradictorii.

Cauzele sunt multiple, dar cele mai concludente sunt neconcordanţele dintre punctele de vedere privind

formele premărgătoare de abordare a SI, precum şi neputinţa prognozării a ceea ce va fi dincolo de obiecte.

Mai mult, conceptele de obiect, clasă de obiecte, etc. au semnificaţii diferite, în funcţie de autorul metodei

respective, acestea fiind multe în domeniul proiectării SI.

Din acest motiv, în continuare, vor fi examinate formele premergătoare orientării spre obiecte.

Aşa dar, calea spre metodele orientate-obiect este destul de sinuoasă şi include o multitudine de puncte de

vedere, de aceea o abordare unanimă a metodelor, care au stat la baza conceperii SI, este imposibilă, dar totuşi,

unele elemente comune pot fi găsite.

Astfel, după părerea celor mai mulţi autori, aceste metode pot fi clasificate în următoarele grupe:

1) metode orientate spre funcţii, numite şi metode ale divizării funcţionale;

2) metode orientate spre fluxuri de date, adică metode orientate spre procese, deoarece diagramele fluxurilor

de date se întrebuinţează pentru descrierea proceselor. (Adesea, în formă lapidară, se face trimiterea la

aceste metode prin orientare date, dar nu este corect).

3) metode orientate spre informaţii sau date, (orientate-informaţii).

4) Metode orientate-obiect.

De menţionat, că şi metodele orientate-obiect pot fi incluse în categoria metodelor sistemice (ca şi cele

orientate spre funcţii, procese sau spre date sau informaţii), deoarece sistemul este văzut sub aspectul funcţiilor,

proceselor, datelor sau obiectelor componente.

Specialiştii afirmă că există multe metode de realizare a sistemelor, ele vor exista şi trebuie să existe

întotdeauna, pentru că diferite activităţi pot avea caracteristici diferite care necesită diferite moduri de abordare.

Totul constă în selectarea adecvată şi integrarea acestor metode.

Referindu-ne numai la metodele orientate-obiect, există mai mult de 20 metode (după unele surse – peste

60) - Comentariile sunt de prisos!

În contextul celor menţionate pentru a face o trecere la metodele orientate obiect, se impune o analiză a

metodelor precedente şi aceasta va fi făcută sub trei aspecte specifice sistemelor informatice (sau prin trei

dimensiuni): date; funcţii; comportament.

- Datele sunt surprinse, (din punct de vedere structural), sub formă de atribute şi înseamnă, de fapt, ceea ce

sistemul are stocat şi oricând îşi poate „reaminti” despre fenomenele sau procesele studiate. Ele reflectă structura

statică a SI.

- Funcţiile scot în evidenţă, în mod limitat, ceea ce face sistemul. Ele pot fi văzute şi ca procese, întrucât

elementele sistemului despre care se păstrează datele de rigoare sunt supuse unor transformări funcţionale, prin

intermediul proceselor.

- Comportamentul surprinde starea comportamentală prin care trece sistemul, adică scoate în evidenţă influenţa

evenimentelor sau dinamica sistemului.

Prin urmare, dacă e să asociem fiecărei componente câte o întrebare, apoi acestea ar fi:

- Date = Ce ?

- Funcţii (proces) = Cum ?

- Evenimente = Când ?

Revenind la aspectul tridimensional al SI, se poate spune că acestea pot fi axate pe una, două, sau toate

cele 3 dimensiuni. Iar atunci când aplicaţiile sunt net dominate de una din cele 3 dimensiuni, ele sunt data-strong,

funcţion-strong sau control-strong. Atunci însă, când dimensiunea dominantă nu este clară, ele pot fi considerate ca

aplicaţii hibrid.

În concluzie, se poate menţiona cubul care dimensionează starea adevărată a unui SI. Muchiile lui surprind cele 3

dimensiuni (Figura 1)

Notă: În continuare, se propune o caracteristică a metodelor, enunţate anterior, la baza cărora stau: funcţiile;

procesele datelor; obiectele.