Programare

Capitolul 1

Această carte se adresează utilizatorilor experimentaţi ai limbajului de programare C care doresc să înveţe să scrie aplicaţii pentru sistemul de operare Windows 95. Experienţa în folosirea limbajului C este prima condiţie necesară pentru utilizarea acestei cărţi. A doua cerinţă este să aveţi instalat pe calculator mediul de dezvoltare Microsoft Visual C++ versiunea 4.0 pentru programarea pe 32 de biţi. În al treilea rând - dar nu ultimul - este important să cunoaşteţi sistemul de operare Windows 95 şi să înţelegeţi elementele fundamentale de proiectare a interfeţei acestuia. Aşa cum probabil ştiţi Windows 95 este cea mai recentă versiune a unui sistem de operare grafic prezentat pentru prima dată în noiembrie 1985 pentru calculatoarele IBM PC sau compatibile cu acestea. Din punctul de vedere al competiţiei pe piaţă, Windows 95 a eliminat practic orice concurent din ultimul deceniu şi a devenit standardul de facto pentru mediile de lucru ale calculatoarelor personale, în prezent, dacă scrieţi un program pentru calculatoarele compatibile PC, atunci scrieţi un program pentru Windows.

Consideraţi acest capitol prima dumneavoastră zi la şcoală. Chiar dacă unii profesori mai ciudaţi încep prin predarea celor mai dificile elemente ale unui curs, majoritatea preferă o introducere mai lejeră. Ca urmare, în acest capitol vom prezenta câteva informaţii istorice despre Windows, principiile pe care s-a bazat elaborarea acestei cărţi şi chiar (dacă îmi permiteţi) câteva lucruri despre mine însumi şi despre modul în care am ajuns să scriu cartea de faţă.

Totuşi, nu pot garanta că acest capitol nu vă va solicita vreun efort intelectual. Sunteţi programator, sunteţi inginer software şi, la fel ca în cazul altor ingineri, rolul dumneavoastră principal este acela de a face mai uşoară viaţa utilizatorilor - sarcină grea şi plină de provocări, dar deseori, din fericire, şi de satisfacţii. Dumneavoastră construiţi podurile şi drumurile care îi aduc pe oameni mai aproape de destinaţii şi de scopuri - iar aceste structuri trebuie să fie solide, fiabile şi eficiente.

PARTEA I ÎNCEPUTUL

PROVOCAREA PROGRAMATORULUI

În filmul Marele canion un tată îşi învaţă fiul de 15 ani să conducă maşina şi îi spune:„O curbă la stânga în Los Angeles este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care trebuie să le înveţi în viaţă". Acelaşi lucru l-ar fi putut spune şi despre programarea sub Windows. Nu mă refer aici anume la tehnicile de programare sub Windows - acest subiect neplăcut va fi abordat abia începând din capitolul următor; mă gândesc mai mult la filozofia de proiectare a programelor, care uneori vă obligă să „vă daţi peste cap" ca să faceţi lucrurile mai uşoare pentru utilizatori. Acesta este un concept relativ nou.

În primele zile ale calculatoarelor, utilizatorii erau şi programatori. Primele programe lucrau cam în felul următor: înghiţeau nişte date, le măcinau puţin, apoi scuipau ceva pe hârtie. Utilizatorii naivi nici nu intrau în calcule. Chiar şi atunci când programele au devenit puţin mai interactive şi au permis folosirea unei linii de comandă pe un monitor video, utilizatorii erau nevoiţi să reţină o mulţime de comenzi şi de opţiuni criptice. Probabil adevărata revoluţie în proiectarea programelor pentru calculator au constituit-o primele procesoare de texte (WordStar, de exemplu) şi primele programe de calcul tabelar (VisiCalc) interactive, ce includeau forme primitive ale elementului fundamental de proiectare a interfeţelor moderne. Desigur, este vorba despre meniuri. Meniurile din aceste prime aplicaţii interactive nu erau prea bine implementate, dar ideea apăruse şi încet-încet a luat forme tot mai complexe. Privind retrospectiv, meniul pare acum un lucru elementar: un mijloc prin care utilizatorului îi sunt prezentate toate posibilităţile programului. Desigur, pe atunci, lipsa memoriei re-strângea posibilităţile programatorilor de a crea o interfaţă cu utilizatorul prea sofisticată. Programele neprietenoase sunt mai scurte şi mai uşor de scris; programele prietenoase cu utilizatorul sunt mari şi dificil de conceput.

Principiul NNEMBDOMG („Nimic Nu Este Mai Bun Decât O Masă Gratuită") este aplicabil şi aici, dar cineva trebuie să facă şi lucrurile grele. Ca programator, dumneavoastră aţi ales să fiţi acel „cineva". Din fericire, o mare parte din lucrurile grele au fost deja făcute de proiectanţii şi programatorii sistemului de operare Microsoft Windows 95. Aceşti eroi necunoscuţi au implementat o parte din codul necesar pentru crearea obiectelor care formează interfaţa modernă cu utilizatorul şi pentru afişarea rezultatelor programelor, folosind text formatat şi elemente grafice. Făcând aceste lucruri, ei au creat şi o interfaţă pentru programe de aplicaţii (API - application programming interface) care îi poate intimida la început pe programatorii care folosesc pentru prima dată mediul Windows. Nu este ceva specific sistemului de operare Windows - acest lucru este valabil pentru orice interfaţă grafică modernă.

Mai demult se spunea că unui programator îi trebuie aproximativ 6 luni ca să poată scrie un program sub Windows. (Eu glumesc uneori spunând că, folosind cartea mea, această perioadă ar putea fi redusă la 26 de săptămâni sau chiar la 180 de zile.) În ultimii ani Windows a devenit un sistem de operare foarte complex, dar în acelaşi timp au apărut şi instrumente de lucru care vă ajută în părţile mai grele, aşa că regula celor 6 luni probabil este încă aplicabilă. Vă spun aceste lucruri pentru că nu vreau să vă simţiţi incompetent dacă nu „prindeţi" totul de la început. Dacă nu sunteţi obişnuit cu programarea în medii grafice, Windows poate părea foarte ciudat. Cu timpul însă vă veţi obişnui.

REGULI DE BAZĂ

În această carte voi încerca să vă învăţ ceea ce eu numesc programare „clasică" sub Windows. În exemplele de programe din această carte folosesc „bătrânul" limbaj de programare C (nu C++) şi interfaţa brută pentru programele de aplicaţii (API), fără să apelez la funcţii de împachetare („wrappers") care maschează interfaţa API sub alte interfeţe mai simple. În ciuda avantajelor pe care Windows 95 le oferă faţă de versiunile anterioare ale sistemului de operare, majoritatea programelor din această carte nu sunt cu mult diferite de programele scrise pentru versiunea Microsoft Windows 1.0 acum 10 ani.

Dintr-un anumit punct de vedere, această carte prezintă un mod mai dificil de programare sub Windows - dar, în acelaşi timp, cel mai puternic şi cel mai flexibil. Nu puteţi să cereţi mai mult sistemului de operare Windows pe nici o altă cale. Mai mult, dacă învăţaţi programarea clasică sub Windows, folosind limbajul C şi interfaţa API brută, puteţi să înţelegeţi mai bine modul în care interacţionează aplicaţia dumneavoastră cu sistemul de operare, iar această informaţie se dovedeşte utilă în multe cazuri.

Deşi voi vorbi aici despre programarea clasică sub Windows, nu vă recomand să vă limitaţi la aceasta. În prezent aveţi la dispoziţie diferite opţiuni care pot face programarea sub Windows mai uşoară. O variantă populară este limbajul C++, folosit, în general, împreună cu biblioteci de clase precum Microsoft Foundation Classes (MFC) sau Borland Object Windows Library (OWL). Alte variante sunt Microsoft Visual Basic sau Borland Delphi. De asemenea, există produse de generare a codului care fac mai uşoară munca de programare. Puteţi chiar să creaţi aplicaţii Windows folosind limbaje script simple, precum limbajul ToolBox al firmei Asymetrix.

Nu vă pot spune care dintre aceste variante este cea mai bună; depinde de aplicaţia pe care o scrieţi şi de cât de mult vreţi să sacrificaţi izolându-vă de mediul în care lucraţi.