Programare structurată

Limbajul în general este un mijloc de comunicare. Limbajul folosit între oameni pentru a comunica între ei este limbajul natural. Un limbaj artificial este utilizat atunci cand unul natural un poate fi folosit în mod adecvat ca şi în cazul comunicării om - maşină.

Tipuri de limbaje artificiale: limbaje construite (în vederea simplificării comunicării interlingvistice: Esperanto, Lojban etc), limbaje formale (semantică şi sintaxă precis definite), limbaje de calcul (limbaj de comandă, limbaj de programare, limbaj de marcare).

Limbajul de programare este un limbaj artificial care prin exprimări simbolice bine definite (instrucţiuni, directive, comenzi) descrie operaţiile de prelucrare automată a datelor necesare pentru rezolvarea unei anumite probleme a utilizatorului.

Un limbaj de programare operează cu elemente concrete numite programe.

Instrucţiunea face parte din program şi este o comandă care se dă calculatorului pentru a efectua o anumită operaţie de calcul, de transfer de date, de intrareieşire a datelor etc.

Calculatorul manevrează informaţia în formă binară. Codul în care este scrisă informaţia este codul binar, iar limbajul este limbajul maşină sau limbajul procesorului.

Etapele creării unei aplicaţii (în C):

Figura 1. Paşii pentru construirea unei aplicaţii (http://control.aut.utcluj.ro/iatr/lab3/cintro.htm, de completat cu mediu de programare)

Editarea fişierului sursă (presupune existenţa unui editor de text)

Compilare.

Editare de legături (link edit)

Rezultă fişierul executabil

Etapa de depanare (debug)

O clasificare a limbajelor:

a) După tipul (paradigma) programării: ezoterice, ex. (Brainfuck), procedurale; ex. C, Java, Perl, funcţionale: ex. ML, Haskell, pentru programarea logică ex. Prolog, DATALOG, limbaje mixte: ex. LISP (programare imperativă şi programare functională). Limbajele de programare care descriu algoritmul de rezolvare a unei probleme sub forma unei secvenţe de instrucţiuni (care se vor executa în ordinea scrierii) se numesc limbaje procedurale sau algoritmice. Replica acestor limbaje de programare procedurală sunt cele neprocedurale gen LISP, Prolog etc.

b) După nivelul de abstractizare (exprima printre altele uşurinţa cu care programele pot fi citite şi înţelese de către programatori):

limbaje de generaţia întâia: limbajele cod-maşină (limbaj maşină proprii fiecarui tip de procesor)

limbaje de generaţia a doua: limbajele de asamblare (în locul codului maşină folosesc o desemnare simbolică a elementelor programului, relativ uşor de citit şi interpretat de către om). Limbajele din primele două generaţii = limbaje de nivel scăzut.

limbaje de generaţia a treia: cum ar fi C-ul (şi toate derivatele sale: C++, Java, ...), Pascal, Fortran ş.a. Obs: C, C++ = limbaje de nivel mediu.

limbaje de generaţia a patra: limbajele neprocedurale, orientate pe rezolvarea unei anumite clase de probleme: SQL ş.a. limbaje de generaţia a cincea: limbaje utilizate în domenii precum logica fuzzy, inteligenţa artificială sau şi reţelele neuronale: Prolog, LISP. Java, Pascal, SQL, Prolog sunt limbaje de nivel înalt întrucât necesită existenţa unuia sau mai multor filtre de translare din limbaj înalt în limbaj cod maşină. Aceste programe se numesc translatoare şi sunt de 2 tipuri: compilatoare şi interpretoare. Compilatoarele traduc întreg programul, după care acesta se poate executa la nevoie; interpretoarele traduc şi execută pe rând fiecare instrucţiune.