Programarea Calculatoarelor

Elementele de bază

4.1. Alfabetul limbajului

Mulţimea de semne denumite simboluri care formează alfabetul limbajului este compus din:

1) Literele mari si mici ale alfabetului englez (compilatorul prelucrează distinct literele mari şi mici).

2) Cifrele zecimale din sistemul de numere arabe.

3) Caractere speciale (de punctuaţie): , ; ' : " ( ) [ ] { } - ! < > | / ~ _ % & + - * ^ #

4) Simboluri fără forma grafica care se desemnează prin aşa numitele secvenţe escape reprezentate in tabelul următor:

Secvenţele ddd si xhh permit scrierea oricărui caracter din codul ASCII (American Standard Code for Information Interchange) ca un număr octal format din maxim 3 cifre octale sau ca un număr hexazecimal format din 2 cifre hexazecimale. De exemplu simbolul backspace poate fi scris ca b dar si 10 sau x08 dar si 10 (in loc de 10) sau x8. Totuşi, când se utilizează secvenţe escape octale sau hexazecimale este indicat să se scrie toate cifrele secvenţei. Altfel, caracterul următor secvenţei escape poate fi interpretat ca făcând parte din secvenţă.

De exemplu secvenţa 331 este interpretata corect în caracterele ESC şi 1, dar dacă am scrie 331 omiţând primul zero, interpretarea este eronată.

In general, o secvenţa de escape consta dintr-un backslash urmat de o literă sau combinaţii de cifre sau caractere speciale.

Spaţiul, TAB orizontal şi vertical, NL, FF se numesc caractere albe (whitespace)

deoarece servesc pentru spaţiere între cuvinte, aliniere la o noua coloana sau linie.

Compilatorul C ignoră caracterele albe dacă nu sunt folosite ca separatori sau drept

componente de constante sau şiruri de caractere. Aceasta înseamnă ca se pot utiliza

caractere albe pentru a face programele mai lizibile. Comentariile sunt tratate tot

drept caractere albe.

4.2. Unităţi lexicale

In limbajul C exista 6 unităţi lexicale( entităţi): identificatori, cuvinte cheie, constante, şiruri, operatori şi separatori.

Pentru a delimita identificatorii, constantele şi comentariile se folosesc delimitatori, operatori, spaţii libere, caracterul de tabulare orizontală TAB şi caracterul "line nouă" LF.

4.2.1 Identificatori

Pentru a da un nume variabilelor, funcţiilor, etichetelor sau altor construcţii (entităţi) ale limbajului se folosesc identificatorii. Identificatorul este o succesiune de una sau mai multe caractere ASCII cu condiţia ca primul caracter să fie o literă sau limită de subliniere, iar următoarele caractere pot fi litere, cifre sau limită de subliniere.

Exemplu de identificatori:

corecte incorecte

alfa 2 beta

tabel11 tabel 11

cifra5 cifra?

Numărul de caractere, lungimea unui identificator nu este limitata, dar nu toate caracterele sunt obligatoriu semnificative.