Programarea Calculatoarelor si Limbaje de Programare

Imagine preview
(9/10 din 5 voturi)

Acest curs prezinta Programarea Calculatoarelor si Limbaje de Programare.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 316 de pagini .

Profesor: Dumitru Dragomir

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Calculatoare

Cuprins

Introducere.1
Cap.1. Elemente de bază în informatică.3
§.1.1. Definiţii de bază.3
§.1.2. Sisteme de numeraţie.3
§.1.3. Reprezentarea informaţiei în calculator.5
§.1.4. Codificarea informaţiei în calculator.5
§.1.5. Reprezentarea datelor.6
§.1.6. Structura fizică (hardware) a unui calculator.9
§.1.7. Structura operaţională a unui sistem de calcul.13
§.1.8. Organizarea funcţională a unui sistem de calcul.15
§.1.9. Dispozitive periferice.17
§.1.10. Organizarea datelor în memoria externă. Fişiere.25
§.1.11. Noţiuni privind structura software a calculatorului.29
§.1.12. Elemente de ingineria programării.30
§.1.13. Programe şi limbaje de programare.37
Cap.2. Limbajul C.43
§2.1. Caractere.43
§2.2. Atomi lexicali.43
§2.3. Tipuri de date standard.50
§2.4. Conversii de tipuri de date.54
§2.5. Instrucţiuni.55
§2.6. Tablouri.59
§2.7. Adrese şi pointeri.60
§2.8. Funcţii.63
§2.9. Directive preprocesor.69
Cap.3. Elemente de limbaj C++.72
§3.1. Operaţii de intrare/ieşire cu consola.72
§3.2. Supraîncărcarea funcţiilor.72
§3.3. Utilizarea argumentelor prestabilite.73
§3.4. Alocarea dinamică a memoriei.73
§3.5. Conceptul de clasă.73
Cap.4. Programarea în limbajul C sub sistemul DOS.83
§.4.1. Structura unui program C.83
§.4.2. Fişiere antet.83
§.4.3. Funcţii de bibliotecă standard.83
Cap.5. Elemente de operabilitate sub Windows.107
§5.1. Relaţia calculator – mediu de execuţie.107
§5.2. Sarcini şi tehnici de realizare a sarcinilor.108
§5.3. Mediul obiectual.112
§5.4. Mediu de programare.115
Cap. 6. Mediul Visual BASIC pentru EXCEL.119
§6.1. Generalităţi.119
§6.2. Obiecte şi colecţii.119
§6.3. Tipuri de date.123
§6.4. Constante şi variabile.123
§6.5. Tipuri de date definite de utilizator.127
§6.6. Expresii.127
§6.7. Conversii de tip.128
§6.8. Enunţurile Visual BASIC.130
§6.9. Comentarii.130
§6.10. Proceduri.131
§6.11. Foile pentru module.133
§6.12. Structuri de control al execuţiei în Visual BASIC.134
§6.13. Pseudoprocedura.138
Cap. 7. Resurse de interfaţare grafică.139
§7.1. Generalităţi.139
§7.2. Tehnici de interacţiune.140
§7.3. Resurse de dialog.143
§7.4. Integrarea unei aplicaţii în mediul de aplicaţie.147

....

Cap.10. Aplicaţii de programare în C şi C++.204
§10.1. Elaborarea unui program în limbaj C într-un mediu de programare integrat.204
§10.2. Programe simple în C.209
§10.3. Folosirea structurilor ca tipuri de date complexe.211
§10.4. Aplicaţii simple în C++.212
§10.5. Aplicaţii de utilizare a tablourilor.213
§10.6. Aplicaţii la transmiterea tablourilor ca pointeri.214
§10.7. Alocarea dinamică a memoriei.215
§10.8. Funcţii de acces la ecranul text.218
§10.9. Accesul la ecranul grafic.220
§10.10. Aplicaţie grafică pentru construcţia diagramelor.223
§10.11. Aplicaţie grafică la utilizarea claselor.227
Cap.11. Aplicaţii în mediul de programare Visual Basic sub EXCEL.232
§11.1. Generalităţi privind lucrul în EXCEL.232
§11.2. Utilizarea programului EXCEL pentru crearea unui document de calcul simplu: calculul variaţiilor unor funcţii şi crearea unei diagrame centralizatoare.237
§11.3. Folosirea înregistrărilor de macrocomenzi în construirea aplicaţiilor.245
§11.4. Folosirea funcţiilor definite de utilizator sub EXCEL.250
§11.5. Folosirea obiectelor simple de interacţiune grafică din EXCEL.254
§11.6. Folosirea obiectelor de interacţiune grafică programabile din EXCEL.259
§11.7. Aplicaţie de folosire programată a instrumentelor pentru rezolvarea şi aproximarea funcţiilor.266
§11.8. Aplicaţie la integrarea ecuaţiilor diferenţiale prin metode Euler.273
Cap.12. Aplicaţii în FORTRAN.279
§12.1. Calculul unei plutiri drepte folosind FORTRAN.279
§12.2. Lucrul cu fişiere în FORTRAN.283
§12.3. Conversia datelor între fişiere în FORTRAN.285
§12.4. Aplicaţii interactive sub Windows în FORTRAN.292
Cap.13. Aplicaţii în AutoLISP.296
§13.1. Desenarea unor drapele folosind AutoLISP.296
§13.2. Calculul aproximativ al soluţiilor unei ecuaţii.297
§13.3. Desenul secţiunii printr-un arbore cu canal de pană.299
§13.4. Generarea unui fişier de date.301
§13.5. Desenarea unei diagrame cu date citite din fişier.302
Bibliografie .304

Extras din document

Introducere

Lucrarea de faţă îşi propune să acopere, nevoile programatorului de aplicaţie inginerească care, spre deosebire de informaticianul de specialitate pură, are de făcut faţă unor sarcini practice izvorâte, cel mai adesea, din specificul interdisciplinar al programelor folosite în activitatea de proiectare.

Într-o asemenea conjunctură profesională, programatorul de aplicaţie este mai puţin solicitat de sarcini de profunzime informatică şi mai mult de nevoia de a acoperi o arie aplicativă cu extindere mare. Într-adevăr, fiind obligat să lucreze cu mai multe programe în cadrul aceleiaşi teme de proiectare, una dintre sarcinile mari consumatoare de efort este aceea de a realiza o serie de acţiuni cum ar fi:

- Suplinirea lipsurilor unui produs soft prin crearea de programe de aplicaţie în mediul de dezvoltare integrat oferit de produsul soft respectiv;

- Atunci când produsul soft nu conţine un mediu integrat de dezvoltare a aplicaţiilor, crearea unui instrument adiţional folosind resurse externe produsului soft în cauză;

- Interfaţarea diverselor produse soft folosite, prin instrumente de tip import/export de date între aplicaţii diferite folosind convertoare de date existente sau create prin acţiuni de programare, transfer de comenzi între aplicaţii prin tehnici specifice aplicaţiilor folosite.

Acţiunile enumerate mai sus sunt numai câteva dintre posibilele opţiuni de urmat şi ele evidenţiază necesitatea cunoaşterii mai multor limbaje şi tehnici de programare în medii de lucru diferite.

Din acest motiv autorul şi-a propus să expună câteva dintre limbajele mai des folosite de către programatorii de aplicaţie inginerească, optând pentru limbajele C, C++, Visual Basic for Applications (VBA) în Excel, Fortran şi AutoLISP.

Raţiunile acestei alegeri sunt următoarele:

- Larga răspândire a limbajului C la acest moment;

- Uşurinţa în manipulare a limbajului Visual Basic în Excel şi gradul mare de compatibilitate a acestuia cu dialectele folosite în AutoCAD şi MicroStation V8;

- Tezaurul acumulat de programatorii de Fortran în cei peste 50 de ani de la apariţia acestui limbaj, tezaur concretizat în imense biblioteci de programe, multe dintre ele uşor accesibile;

- Flexibilitatea şi puterea limbajului AutoLISP ca generator de funcţii de comandă în AutoCAD menite să lărgească posibilităţile acestuia, şi posibilitatea interfaţării lui uşoare cu dialectul VBA din AutoCAD.

2 Dumitru Dragomir

Evident că, prin această alegere, lucrarea nu epuizează domeniul de opţiuni ale programatorului de aplicaţie inginerească dar poate constitui un ghid pentru formarea unei orientări corecte.

Pentru a veni în ajutorul cititorului acestei lucrări au fost incluse şi o serie de aplicaţii în sprijinul materialului de bază.

Autorul îşi exprimă speranţa de a fi putut împărtăşi ceva din experienţa de peste 30 de ani în programarea aplicativă acelora care au nevoie de îndrumare în acest domeniu.

Autorul

Programarea calculatoarelor şi limbaje de programare 3

Capitolul 1. Elemente de bază în informatică

§.1.1. Definiţii de bază

Informaţia este un mesaj obiectiv (concret) care elimină nedeterminările în cunoaştere.

Informaţia variază în funcţie de contextul la care se referă.

Se poate vorbi despre:

- Natura informaţiei, legată de domeniul la care se referă;

- Canalul (sau uneori suportul) informaţiei, reprezentând modalitatea de transmitere a informaţiei.

Orice proces de transmitere a unei informaţii presupune existenţa a doi parteneri:

- un emiţător de informaţie;

- un receptor de informaţie.

Informatica reprezintă un complex de discipline prin care se asigură prelucrarea raţională a informaţiilor prin intermediul maşinilor automate.

Ca urmare a dezvoltării sale ca ştiinţă, informatica este divizată în următoarele subdomenii:

- Arhitectura calculatoarelor, disciplină care se ocupă cu organizarea componentelor fizice (hardware) ale calculatoarelor;

- Sisteme de operare, disciplină care se ocupă cu organizarea programelor care controlează resursele şi acţiunile calculatorului;

- Algoritmi şi structuri de date, disciplină care se ocupă cu metodele de obţinere a aplicaţiilor, reprezentarea informaţiilor, optimizarea aplicaţiilor;

- Limbaje de programare, disciplină care se ocupă cu regulile care guvernează notaţiile de reprezentare a algoritmilor şi structurilor de date;

- Ingineria programării, disciplină care se ocupă cu automatizarea şi eficientizarea activităţilor de proiectare şi realizare a aplicaţiilor;

- Calcule numerice şi simbolice, disciplină care se ocupă cu elaborarea de modele matematice destinate simulării obiectelor şi fenomenelor reale;

- Sisteme de gestiune a bazelor de date, disciplină care se ocupă cu organizarea cantităţilor mari de date;

- Inteligenţă artificială, disciplină care se ocupă cu simularea comportamentelor inteligente;

- Animaţie şi robotică, disciplină care se ocupă cu generarea şi prelucrarea imaginilor şi, respectiv, acţionarea roboţilor.

§.1.2. Sisteme de numeraţie

În general se vorbeşte despre un "sistem de numeraţie în baza q" ca despre un sistem care are următoarele caracteristici:

1. Foloseşte un alfabet cu un număr de q simboluri diferite între ele, numite cifre, care formează un şir de numere consecutive;

2. Prima cifră din şir este 0;

3. Cifra cu valoarea cea mai mare este cu o unitate mai mică decât baza sistemului, deci are valoarea q-1;

4. În funcţie de poziţia lor în numărul N, cifrele se înmulţesc cu puteri crescătoare ale bazei q, obţinându-se dezvoltarea numărului N după puterile bazei în forma:

N(q) = an an-1 an-2 … a2 a1 a0 = an · qn + an-1 · qn-1 + an-2 · qn-2 + … + a2 · q2 + a1 · q1 + a0 · q0

Notaţia N(q) arată că numărul N este scris în baza q.

Fisiere in arhiva (1):

  • Programarea Calculatoarelor si Limbaje de Programare.pdf

Bibliografie

[1]. Cris H. Pappas & William H. Murray, III, "Borland C++ Handbook, Second Edition, Osborne Mc Graw-Hill, Berkeley, California, USA, 1992.
[2]. Dan Manolea, Programare în AutoLISP sub AutoCAD, Grupul MicroINFORMATICA, Cluj-Napoca, 1996.
[3]. Dan Roman, Ingineria programării obiectuale, Grupul MicroINFORMATICA, Cluj-Napoca, 1996.
[4]. Dumitru Dragomir, Îndrumar de lucrări practice pentru proiectare asistată de calculator, Editura Evrika, Brăila, 1999.
[5]. Dumitru Dragomir, Ovidiu Ionaş, Leonard Domnişoru, Ionel Gavrilescu, Lucrări de tehnici de calcul numeric în ingineria asistată de calculator, Editura Evrika, Brăila, 1999.
[6]. Dumitru Dragomir, Proiectare asistată de calculator pentru inginerie mecanică, Editura Teora, Bucureşti, 1996.
[7]. Gheorghe Curelet-Bălan, "Visual BASIC, introducere în programarea uzuaĺă a aplicaţiilor Windows", Editura DONE, Bucureşti, 1994.
[8]. Ioan Salomie, Tehnici orientate pe obiecte, Grupul MicroINFORMATICA, Cluj-Napoca, 1995.
[9]. Michael Metcalf, John Reid, Fortran 90/95 Explained, Second Edition, Oxford University Press Inc., New York, 1999.
[10]. Mihai Anton Cerghizan, "EXCEL 7.0 pentru Windows 95", Editura TEHNICĂ, Bucureşti, 1996.
[11]. Namir C. Shammas, "Curs rapid de Borland C++", Teora, Bucureşti, 1996.
[12]. Octavian Catrina, Iuliana Cojocaru, Turbo C++, Editura Teora, Bucureşti, 1993.
[13]. Ovidiu Ionaş, Leonard Domnişoru, Ionel Gavrilescu, Dumitru Dragomir, Tehnici de calcul în construcţii navale, Editura Evrika, Brăila, 1999.
[14]. Teodor Tiuca, Tudor Precup, Tiberiu Antal, Dezvoltarea Aplicaţiilor cu AutoCAD şi AutoLISP, Editura ProMedia Plus, Cluj Napoca, 1995.
[15]. Tom Swan, "Învăţăm C... pas cu pas", Editura Tehnică, Bucureşti, 1996.
[16]. Valentin C., Cristian G., Eugenia K., Alexandru P., "Limbajul C Standard", Teora, Bucureşti, 1992.
[17]. Vasile Petrovici, Florin Goicea, Programarea în Limbajul C, Editura Tehnică, Bucureşti,

Alte informatii

Cursul de faţă are ca scop acoperirea nevoilor programatorului de aplicaţie practică inginereasca de proiectare.