Securitatea rețelelor de calculatoare

1. Vulnerabilitatea retelelor

Retelele de calculatoare sunt, în general, structuri deschise, la care se pot conecta

un număr mare si variat de componente. Complexitatea arhitecturală si distributia

topologică a retelelor conduce la o lărgire necontrolată a cercului utilizatorilor cu acces

nemijlocit la resursele retelei (fisiere, baze de date etc.).

În felul acesta, vulnerabilitatea retelelor se manifestă pe două planuri: pe de o

parte, posibilitatea modificării sau distrugerii informatiei, adică atacul la integritatea ei

fizică si, pe de altă parte, posibilitatea folosirii neautorizate a informatiilor, adică

scurgerea lor din cercul (limitat) de utilizatori stabilit. Trebuie avute în vedere, cu

prioritate, două aspecte legate de securitatea informatică:

· Integritatea resurselor unei retele, adică disponibilitatea lor indiferent de

defectele de functionare, hard sau soft, de încercările ilegale de sustragere a

informatiilor, precum si de încercările de modificare a informatiilor;

· Caracterul privat, adică dreptul individual de a controla sau influenta ce

informatie, referitoare la o persoană, poate fi memorată în fisiere sau baze de

date si cine are acces la aceste date.

O retea sigură este aceea în ale cărei componente (resurse si operatii) se poate

avea încredere, adică furnizarea de servicii de calitate si corecte (care functionează

conform cerintelor si specificatiilor). Deoarece o retea este alcătuită din componente

diferite, ea reprezintă o zonă convenabilă pentru diferite atacuri sau operatii ilegale, lucru

care conduce la concluzia că protectia a devenit unul dintre aspectele operationale vitale

ale unei retele.

Securitatea si, în special, caracterul privat trebuie să constituie obiectul unei

analize atente în cazul retelelor, din următoarele motive:

· Retelele sunt ansambluri foarte complexe. Este dificil să se obtină o schemă

completă a tuturor entitătilor si operatiilor existente la un moment dat, astfel

încât retelele sunt vulnerabile la diferite tipuri de atacuri sau abuzuri.

Complexitatea este generată de dispersarea geografică, uneori internatională a

componentelor (nodurilor) retelei, implicarea mai multor organizatii în

administrarea unei singure retele, existenta unor tipuri diferite de calculatoare

si sisteme de operare, existenta unui număr mare de entităti;

· În viitorul imediat, retelele de calculatoare vor deveni o parte esentială din

viata socială si individuală. De functionarea lor corectă depinde activitatea

guvernamentală, comercială, industrială si chiar personală;

· Pe măsură ce calculatoarele personale pot fi conectate de acasă în retele, o

serie de activităti pot fi făcute de persoane particulare. Trebuie avute în vedere

tipurile de date pe care persoanele le pot citi, care sunt celelalte persoane cu

care pot comunica, la ce programe au acces etc.;

· Tot mai multe informatii memorate în fisiere devin posibil de corelat prin

intermediul retelelor. Această asociere de fisiere privind persoanele poate avea

consecinte nefaste asupra caracterului privat individual;

· Informatia este vulnerabilă la atac, în orice punct al unei retele, de la

introducerea ei până la destinatia finală. În particular, informatia este mai

2

susceptibilă la atac atunci când trece prin liniile de comunicatii. Măsurile

puternice de control al accesului, bazate pe parole, scheme de protectie în

sisteme de operare etc., fac mai atractive atacurile asupra liniilor retelei decât

asupra calculatoarelor gazdă (host).

- Categorii de atacuri asupra retelei

Amenintările la adresa securitătii unei retele de calculatoare pot avea următoarele

origini: dezastre sau calamităti naturale (incendii, explozii, inundatii, cutremure etc.),

defectări ale echipamentelor, greseli umane de operare sau manipulare, fraude. Primele

trei tipuri de amenintări sunt accidentale, în timp ce ultima este intentionată. Câteva

studii de securitate a calculatoarelor estimează că jumătate din costurile implicate de

incidente sunt datorate actiunilor voit distructive, un sfert dezastrelor accidentale si un

sfert greselilor umane. Acestea din urmă pot fi evitate sau, în cele din urmă, reparate

printr-o mai bună aplicare a regulilor de securitate (salvări regulate de date, discuri

oglindite, limitarea drepturilor de acces).