Tehnologii Informaționale pentru Administrație Publică

Tehnologia este un proces cu caracter social-istoric şi, ca atare, nu poate fi abordată separat de întreaga realitate socială, de cultură şi de filosofie. Sub acest aspect, se poate afirma că omul a devenit uman din momentul în care a început să muncească, să gândească şi să creeze tehnologie, construind, treptat, între societate şi natură, un mediu tehnologic tot mai dens, cu impact profund asupra dezvoltării.

1.1 Conceptele de tehnologie şi tehnologii informaţionale

Noţiunea de tehnologie s-a conturat în amplul proces al devenirii omenirii, fiecare epocă a evoluţiei societăţii fiind marcată şi de progresul înregistrat pe plan tehnologic, în varii domenii de activitate umană.

Literatura de specialitate a încercat să surprindă, în mod cât mai sintetic, semnificaţiile conceptului de tehnologie, aceasta fiind definită, la un moment dat, ca “abilitatea, sub formă de structură fizică sau cunoaştere, încorporată într-un artefact (software, hardware, metodologie), care facilitează îndeplinirea unui obiectiv” . Într-o altă formulare, el rezidă în “cunoştinţele, uneltele şi tehnicile accesibile unei organizaţii pentru a transforma inputuri în outputuri; un proces de transformare care se poate referi la ceva foarte abstract, cum ar fi o formulă, o reţetă sau o metodă, sau la ceva concret, cum ar fi maşini şi echipamente” .

Într-un perimetru mai cuprinzător, conceptul de tehnologie desemnează “ansamblul sistematizat de cunoştinţe despre activităţile umane care fac uz de rezultate ale cercetării ştiinţifice, experimentări, calcule şi proiecte, precum şi de unelte, maşini şi aparate; restrâns, ansamblul procedeelor (metode, reţete, reguli) şi mijloacelor materiale (unelte, maşini, aparate) utilizate în vederea desfăşurări unei activităţi” .

Totodată, privită ca domeniu de activitate şi în contextul revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, tehnologia este şi "o ştiinţă a realizării, în mod cât mai eficient, de funcţiuni necesare societăţii şi omului, dar şi o practică, o inginerie a acestor funcţiuni" .

În acelaşi timp, prezintă interes şi caracterul filosofic al conceptului de tehnologie, care apare cu atât mai relevant, cu cât tehnologia se adânceşte în sfera informaţională. Noile obiecte informaţionale, inteligenţa artificială şi roboţii inteligenţi, microelectronica, ingineria genetică, obligă la a reflecta dacă specia umană nu va fi înlocuită de o alta ce nu mai are timpul să aştepte evoluţia biologică a omului, cu alta rezultată din activitatea sa tehnologică (conştientă).

Istoria existenţei omului evidenţiază faptul că acesta a trecut de la o gândire influenţată de mecanică şi mecanisme, la o gândire fizico-informaţională, în pas cu ştiinţa şi tehnologia epocii moderne, schimbare ce constituie una dintre mutaţiile cele mai importante. Studiile existente şi observaţiile rezultate din experienţa acumulată de omenire arată, de asemenea, că "civilizaţia, în sensul avuţiei şi al bunurilor transmisibile, este bazată pe o evoluţie spectaculoasă a cunoaşterii. Ea cuprinde ştiinţa, tehnologia în primul rând, şi apoi toate activităţile şi produsele care ies de sub incidenţa valorilor locale, fiind susceptibile de o rapidă transmisie şi generalizare" . Explozia cunoaşterii umane, cu o propagare rapidă a rezultatelor ei, ce caracterizează începutul secolului XXI, are loc sub semnul unei civilizaţii unice, care pe baza progresului tehnologic ar putea face ca unul şi acelaşi produs să fie creat după aceleaşi reţete. "Cunoaştere şi know-how, produsele cu caracter universal ale ştiinţei şi tehnologiei, care circulă şi se aplică pe toată suprafaţa planetei sunt marii autori ai globalizării, iată încă un argument ce pledează pentru recunoaşterea mecanismelor şi funcţiunilor proprii ale civilizaţiei şi a principalelor sale componente, ştiinţa şi tehnologia" .

Pe de altă parte, revoluţia contemporană înseamnă nu numai o integrare de noi tehnologii, ci şi o integrare de diferite tipuri de informaţie. În acest cadru, relaţia om-calculator constituie un fenomen nou la nivelul problemelor globale ale contemporaneităţii. Această relaţie marchează pregnant tehnologia informaţiei, ce stă la baza unei noi tehnologii intelectuale, în care cunoaşterea teoretică şi tehnicile sale specifice, precum analiza sistemică, programarea liniară, teoria probabilităţilor etc., devin decisive în procesul cunoaşterii teoretice şi al realizării inovaţiei ştiinţifice şi tehnice. Tehnologia capătă un pronunţat caracter informaţional, puterea informaţiei devenind, pentru deţinătorul ei, un mijlocul de control al mediului înconjurător şi un suport indispensabil vieţii şi activităţilor umane.

Pe acest fundal, omenirea pătrunde într-o civilizaţie a cunoaşterii, a acumulării şi a comunicării informaţiei ce devine mai importantă decât resursele tradiţionale (materiale şi energetice), semnificând o nouă revoluţie denumită „revoluţia informatică”. Efectele utile produse de revoluţia informatică s-au amplificat prin combinarea cu tehnicile noi ale comunicării la distanţă şi crearea teleinformaticii, care a suprimat practic distanţele şi a făcut ca graniţele, nu numai cele geografice ale ţărilor, ci şi cele specifice domeniilor de cunoaştere şi implicit ale competenţelor să fie irelevante , favorizând interconectarea şi creşterea eficienţei acţiunilor întreprinse de om".

Într-o accepţiune largă, noţiunea de tehnologie include o mare varietate de tipuri de tehnologii. Între acestea un loc din ce în ce mai important revine celei de tip informaţional, folosită pentru a realiza procese de transmitere-receptare, prelucrare, stocare etc. a informaţiei, în general.

Tehnologia informaţională cuprinde şi diverse alte mijloace, tehnici şi procedee tradiţionale sau moderne, de receptare, prelucrare, transmitere a informaţiilor, inclusiv modalităţi de organizare, executare şi supraveghere a unor procese sau activităţi şi de comunicare în interiorul unui sistem sau cu mediul exterior.

În literatura de specialitate se dau diverse accepţiuni noţiunii de tehnologie informaţională sau noua tehnologie informaţională cunoscută şi ca tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor. Astfel, James O'Brien înţelege prin tehnologie informaţională sistemele informaţionale bazate pe calculatoare; Laudon&Laudon consideră calculatoarele şi echipamentele periferice baza sistemelor informaţionale moderne, iar Van Cuilenburg