Chimia Mediului

Chimia mediului.

Definiţia mediului si a ecologiei

• în dicţionarul enciclopedic romin; “totalitatea factorilor exteriori organismului uman, ca atmosfera,, relieful, şi celelalte fiinţe vii”.

• in “Larousse” mediu este “ansamblu de elemente naturale şi artificiale unde se desfăşoară viaţa”

• Nu trebuie confundate ştiinţele despre mediu cu ecologia, parte a biologiei, al cărei obiect a fost delimitat de

• Ernst Haeckel (1866) a introdus noţiunea din cuvintele greceşti oikos (casă)si logos ( ştiinţă)

• In traducere libera ecologia este ştiinţa spaţiului de locuit, “interdependenţa mediului cu fiinţele vii”.

Ecologia

• Noţiunea de ecologie este mult mai restrânsă, faţă de modul în care este mediatizata astazi .

• Ecologia defineşte etapele de evoluţie a biosferei având în centru, drept factor determinant activitatea umană de administrare a biosferei.

• Se pot delimita 2 tipuri de ecologie:

• o ecologie fundamentală (sintetizează principii şi legi)

• o parte aplicativă (cu caracter practic de protecţia mediului,) prin monitorizarea factorilor de mediu.

Ecologizarea ştiinţelor

• În prezent se poate vorbi despre o ecologizare a ştiinţelor, în contextul dezvoltarii durabile, care îmbină nevoile de progres cu:

• exploatarea raţională a resurselor;

• protejarea ecosistemelor naturale;

• conservarea biodiversităţii.

• Mediul în general şi ecosistemele în special sunt afectate de activitatea umană.

• Activitatea antropica se orienteaza în principal pe direcţii ca: domeniul energetic, domeniul alimentar, domeniul habitatului şi cel spiritual.

Factori ecologici, factorii de mediu

• componentele =factori ecologici in masura in care influenteaza organismele vii.

• se pot clasifica dupa felul in care are loc actiunea in :

• -directi (cum este cazul raportului elementelor C si N

• -indirecti (cum este de exemplu latitudinea)

• -endogeni (cand intervin din interior)

• -exogeni (cand intervin din exterior ex.vantul, precipitatiile).

• Dupa tipul componentelor implicate : vii( biotici ) sau lipsite de viata, (abiotici). Factorii abiotici sunt deci cei geografici, geologici, fizici si chimici. In ceea ce priveste modul in care actioneaza factorii ecologici, ei pot prezenta constanta, periodicitate sau neregularitate.

• Factorii geologici caracterizeaza natura geologica a substratului (roci, sol). Factorii geografici indica pozitia pe glob a sistemelor specificand latitudinea, longitudinea su altitudinea. In randul factorilor fizici intra radiatiile (de diferite lungimi de unda) temperatura si factorii mecanici de tip maree, vant, curenti de aer si apa.

Clasificare

• Factorii chimici definesc compozitia chimica a aerului, apei, solului, cu accent pe continutul de oxigen si a altor componenti necesari intretinerii vietii.

• clasificare din punct de vedere al realizarii efectului in : factori favorabili si limitativi.

• Factorii favorabili sunt cei ce mentin performantele unei unitati vitale . Categoria a doua se manifesta asa cum ii spune si numele ca o conditie limita de existenta. Un exemplu il constituie concentratia metalelor in apa care este limitativa pentru vegetatie.

• Relatia cauza efect in domeniul manifestarii acestor factori, este deosebit de complexa la aceeasi cauza existand posibilitatea unui raspuns unic, a unui raspuns compus si a unui raspuns contradictoriu. Este de subliniat ca indiferent de tipul raspunsului, el nu este obligatoriu constant in timp ci poate prezenta variabilitate.

Aerul atmosferic si poluantii specifici atmosferei

• Constituenti ai atmosferei sunt oxigenul si azotul in raport de 1: 4. In completare exista urme de gaze precum argon, neon, heliu. Toti acestia sunt denumiti constituienti permanenti deoarece procentele lor raman aproximativ aceleasi in timp si variaza putin cu locul determinarii. In tabelul (1.1) sunt redati acesti componenti alaturi de cei care variaza functie de timp si loc si poarta numele de variabili.

• Gaze permanente

• Procente de volum Azot N2 , 78 oxigen O2 ,20, 9 Argon, Ar 0,93 ,

• Ppm ( in volume ) Neon Ne 18,2; Heliu He 5,2; Kripton Kr 1, 1 ;Hidrogen H2 0,5; Oxid de azot (II) N2O 0,3 ;Xenon Xe0,09

• Gaze variabile

• Procente de volum Vapori apa H2O 0,7 ;Bioxid carbon CO2 0,032 ppm Metan CH4 0,1 ;Carbon monoxid CO 0,02 ; Ozon O30, 01 Amoniac NH30,001; Bioxid de sulf SO20,002 ;Hidrogen sulfurat H2S Dioxid de azot NO20,02

Gaze variabile

• Cea mai importanta este umiditatea

• gaze variabile cum sunt metanul, monoxidul de carbon si ozonul pot afecta de asemenea calitatea aerului. Aceste gaze apar in atmosfera ca urmare a unor procese naturale, dar pot fi produse si prin activitatea omului.

• Metanul apare prin descompunerea unor materiale organice, iar CO este produs de plante si animale marine. Ozonul se produce si el in atmosfera prin actiunea radiatiilor ultraviolete asupra oxigenului. Amoniacul, bioxidul de azot si compusii cu sulf se produc in importante cicluri ecologice. Toate aceste gaze contamineaza aerul intr-o masura mai mare sau mai mica, functie de natura lor chimica, efect biologic, cantitatea in care se afla in atmosfera si timpul lor de injumatatire (prin timp de injumatatire a unui contaminant se intelege timpul necesar pentru indepartarea in mod natural a unei cantitati egale cu jumatate din cea initiala).