Depoluare

APA IN INDUSTRIE

caracteristicile apei,

surse şi resurse de apă,

obţinerea apei potabile şi industriale,

cerinţe pentru apa utilizată în industrie

APĂ PRETUTINDENI

VIATA = APA

Apa acopera 71% din suprafata Pamantului

Corpul uman contine peste 60% apa

PROPRIETĂŢILE ANORMALE ALE APEI

Interval larg intre punctul de inghet si cel de fierbere: 100 K

In absenta legaturilor de hidrogen, transformarile de faza ar trebui sa aiba loc la:

solidificarea: 173.15 K (-100 °C)

fierberea: 193.15 K (-80 °C)

Densitatea apei scade (volumul se mareste) cand aceasta ingheata.

APA PURĂ – STRUCTURĂ ŞI PROPRIETĂŢI

Densitatea apei are o valoare maximă la 277 K (4 °C)

La 273 K (0 °C) apa se solidifică, mărindu‑şi volumul cu cca 9%, fiind mai uşoară decât apa lichidă (fapt atribuit structurii afânate a gheţii), plutind deasupra acesteia.

Drept consecinţă, sub 277 K (4 °C), apa răcită îngheaţă, se ridică la suprafaţă sub forma unui strat protector, făcând posibilă astfel viaţa acvatică.

PROPRIETĂŢI TERMICE

PROPRIETĂŢI TERMICE

Datorita valorilor ridicate ale capacitatii termice (cp) si ale caldurii latente de vaporizare (ΔHev):

marile întinderi de apă de pe suprafaţa Pământului au rolul de veritabile “DEPOZITE DE CALDURA”

Utilizarea pe scară largă a apei ca agent de transfer de căldură este tot un rezultat al proprietăţilor „anormale” ale acesteia.

APA – SOLVENTUL UNIVERSAL

Datorita valorii ridicate a constantei dielectrice (depasita doar de cea a formamidei), apa este un agent de ionizare si solvent excelent pentru:

compusi ionici si neionici,

substante polare si nepolare,

gaze, lichide si solide.

Datorita proprietatilor de solvatare, “apa pura” reprezinta mai degraba un concept teoretic.

DISPUNEM DE SUFICIENTA APA ?

Hidrosfera, învelişul de apă al Pământului conţine circa 1,4.109 km3, apele acoperind circa 71% din suprafaţa globului

DISPUNEM DE SUFICIENTA APA ?

CIRCUITUL APEI IN NATURA

APA IN NATURA

Apele dizolvă săruri, apa naturală fiind o soluţie de săruri anorganice, substanţe organice şi gaze, de diferite concentraţii.

În funcţie de concentraţia sărurilor, se pot distinge patru categorii de ape:

ape dulci, sub 0,5 g/L saruri – sursa tradiţională de apă potabilă;

ape mixohaline (salmastre), între 0,5 şi 30 g/L săruri;

ape euhaline (marine), între 30 şi 40 g/L săruri;

ape hiperhaline (suprasaturate), peste 40 g/L săruri.

SURSE DE APĂ

Pentru nevoile industriei resursele de apă disponibile la ora actuală sunt:

apele de adâncime,

apele de suprafaţă,

apele stătătoare/curgătoare (lacuri, iazuri, râuri, fluvii),

apa de mare.

Apa înglobată în calotele polare, gheţari şi zăpezile perene, precum şi apa subterană aflată la adâncimi foarte mari sunt surse deocamdată neexploatabile din punct de vedere economic.