Stiinta Materialelor Oxice

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Stiinta Materialelor Oxice.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 12 fisiere pdf de 254 de pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Chimie Generala

Extras din document

Cursul 1:

GENERALITATI

Stiinta materialelor defineste legile si furnizeaza mijloacele necesare pentru

a proiecta si realiza diferite categorii de materiale, cu anumite functii de utilizare.

Materialele sunt sisteme solide, care se definesc prin agregate de atomi

(molecule sau ioni) în care fortele de interactiune sunt mai importante decât

agitatia termica. Între particule (atomi, ioni, molecule) se stabilesc anumite

raporturi datorita modificarii straturilor de electroni, cu formarea legaturilor

chimice.

Materialele, la modul general, pot fi clasificate în: materiale naturale (roci,

lemn, minerale diverse) sau transformate chimic (fibre celulozice, cauciuc natural,

carbon) si materiale sintetice (metale, ceramci, sticle, materiale plastice),

elaborate de inginerul de specialitate.

Compozitia chimica a unui material este deci de cele mai multe ori, primul

criteriu cu ajutorul caruia se pot prevede anumite proprietati specifice. Rolul

impuritatilor nu trebuie neglijat, modificari nesemnificative de compozitie putând sa

amelioreze sensibil anumite proprietati sau, din contra, sa conduca la

comportamente speciale care nu sunt tocmai benefice.

Un alt concept de baza care nu trebuie pierdut din vedere este ca exista un

numar mare de corelatii între cele trei notiuni fundamentale, care sunt: modul de

obtinere (sau geneza), compozitia materialului si proprietatile sale, care determina

functia de utilizare a acestor materiale.

Datele experimentale au aratat ca între atomi (ioni sau molecule) exista

forte de atractie si de respingere, care sunt dependente de distanta între aceste

particule. Suprapunerea unui potential de respingere coulombian (Er în figura 1) si

a unui potential de atractie (Ea) conduce la potentialul de interactie (Ei), care

descrie comportamentul general al sistemelor solide.

Figura 1 : Dependenta potentialului repulsiv, de atractie si de interactiune

de distanta r interatomica

Curs 1 Generalitati

Stiinta Materialelor Oxidice 2

Diagrama pune în evidenta existenta unei distante ro între spatiile dintre

atomi, ioni sau molecule, pentru care valoarea potentialului de interactie este

minima si fortele de respingere si de atractie sunt în echilibru.

Pentru distante r>ro sunt mult mai importante fortele de atractie, iar pentru

distante r<ro sunt mai importante fortele de respingere.

O interactiune este cu atât mai puternica, cu cât distanta de echilibru este

mai mica si nivelul energetic Emin este mai scazut.

Afinitatea pentru electroni a elementelor chimice este definita prin

electronegativitatea acestora. Electronegativitatea, determinata de Pauling,

variaza între 0,7 pentru cesiu si 4,0 pentru fluor.

Tabelul 1: Electronegativitatea elementelor

H

2,1

Li Be B C N O F

1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0

Na Mg Al Si P S Cl

0,9 1,2 1,5

1,8 2,1 2,5 3,0

K Ca Sc Ti V Cr Mn Fe Co Ni Cu Zn Ga Ge As Se Br

0,8 1,0 1,3 1,5 1,6 1,6 1,5 1,8 1,9 1,9 1,9 1,6 1,8 1,8 2,0 2,4 2,8

Rb Sr Y Zr Nb Mo Te Ru Rh Pd Ag Cd In Sn Sb Te I

0,8 1,0 1,2 1,4 1,6 1,8 1,9 2,2 2,2 2,2 1,9 1,7 1,7 1,8 1,9 2,1 2,5

Cs Ba La Hf Ta W Re Os Ir Pt Au Hg Tl Pg Bi Po At

0,7 0,9 1,0 1,3 1,5 1,7 1,9 2,2 2,2 2,2 2,4 1,9 1,8 1,9 1,9 2,0 2,2

Lu

1,2

Fr Ra Ac Th Pa U Np - No

0,7 0,9 1,1 1,3 1,4 1,4 1,4 1,3

Figura 2 reprezinta variatia electronegativitatii în functie de numarul atomic.

Figura 2: Variatia electronegativitatii în functie de numarul atomic

Curs 1 Generalitati

Stiinta Materialelor Oxidice 3

Legaturile chimice între elemente se stabilesc prin interactia straturilor lor de

electroni si, în functie de diferenta între electronegativitatea lor si valoarea

electronegativitatii, pot fi ionice (prin transfer de electroni), covalente (prin punerea în

comun de electroni) si metalice (prin punerea în comun de electroni între toti atomii).

În afara acestor legaturi primare, în corpurile solide se manifesta legaturi

secundare, slabe, rezultate din atractia dipolilor existenti, legaturi cunoscute ca

forte Van der Waals si de asemenea legaturi prin punti de hidrogen. Aceste

interactiuni conduc uneori la proprietati specifice.

Fisiere in arhiva (12):

  • Stiinta Materialelor Oxice
    • 1-Generalitati.pdf
    • 10-Biomateriale.pdf
    • 11-Dielectrici ceramici.pdf
    • 12-lianti.pdf
    • 13-nanomateriale.pdf
    • 2-aspecte cristalografice.pdf
    • 3-defecte.pdf
    • 5-structuri silicati.pdf
    • 6-structuri oxidice si neoxidice.pdf
    • 7-Diagrame binare.pdf
    • 8-Diagrame ternare.pdf
    • 9-Diagrame aplicate.pdf

Alte informatii

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE CHIMIE INDUSTRIALA CATEDRA STIINTA SI INGINERIA MATERIALELOR OXIDICE