Extras din curs
INTRODUCERE ÎN CHIMIA ORGANICĂ
DEZVOLTAREA CHIMIEI ORGANICE CA ŞTIINŢĂ
Wohler, 1828 – transformarea cianatului de amoniu în ureeNH4+NCO-H2NCNH2Ocãldurã
în prezent există 16 milioane de compuşi organici cunoscuţi
NHONHOOOOHOHindigoalizarinaNNMeOHOchinina
DEFINIŢIA CHIMIEI ORGANICE
1848- Gmelin şi Kekulé - “chimia compuşilor carbonului”
-definiţie incompletă
-CO, CO2, H2CO3, carburile metalelor – compuşi anorganici.
- 1889 - Karl Schorlemmer “chimia hidrurilor carbonului (hidrocarburi) şi a
derivaţilor lor funcţionali”.
PRINCIPALELE DIRECŢII ALE CHIMIEI ORGANICE CA DISCIPLINĂ
• Izolarea şi purificarea compuşilor organici
• Determinarea structurii noilor compuşi organici
• Chimia organică teoretică – studiază modul de legare al atomilor în compuşii organici.
• Mecanismele de reacţie – studiul modului de a reacţiona al moleculelor unele cu altele.
• Sinteza de noi molecule
• Chimia biologică – studiază procesele din natură şi legătura dintre structura moleculelor biologic active şi proprietăţile lor.
CARACTERUL SPECIFIC AL COMPUŞILOR ORGANICI
- Compuşii organici sunt alcătuiţi în principal din C şi H, alături de care pot apărea şi alte elemente (O, N, S, X, P, Si, B) numite elemente organogene
- Formula moleculară a unui compus organic precizează:
• compoziţia sa calitativă (specii de atomi constituenți)
• compoziţia cantitativă (număr de atomi din fiecare specie)
- În urma interacţiilor dintre atomii elementelor organogene se formează structuri moleculare, care se modifică în cursul reacţiilor chimice
- Ca urmare a structurii lor electronice, elementele organogene (C, H, N, O, S, X) îşi unesc atomii, în moleculele organice, prin legături covalente
- Are la bază două proprietăţi specifice ale carbonului şi hidrogenului:
• proprietatea comună a celor două elemente de a forma legături covalente stabile;
• proprietatea unică a atomului de carbon de a se uni, formând în număr nelimitat catene de carbon (liniare, ramificate, ciclice).
STRUCTURA COMPUŞILOR ORGANICI
Formarea legăturii covalente
Se realizează prin punerea în comun a unui număr egal de electroni neîmperecheaţidin
stratul de valenţă al atomilor care se leagă
Are loc prin întrepătrunderea într-o anumită măsură a doi orbitali atomici (OA) monoelectronici de la doi atomi independenţi, rezultând un orbital molecular de legătură (OML), ocupat de un dublet electronic de legătură, care satisface necesarul de sarcină negativă pentru cele 2 nuclee.+1s2pHCl
Ex.: formarea moleculei de H-Cl
- Tipuri de legături covalente
LEGĂTURA COVALENTĂ
Funcţie de numărul de electroni puşi în comun de către cei doi atomi participanţi la legătură, legăturile covalente pot fi:
• simple;
• duble;
• triple.
După modul de întrepătrundere al OA la formarea OML, legăturile covalente pot fi:
• de tip – prin combinarea OA monoelectronici de-a lungul axei de simetrie (permite rotaţia liberă în jurul ei)
• de tip - prin suprapunerea laterală a OA monoelectronici (rigidă, nu permite rotaţia liberă în jurul ei)
HIBRIDIZAREA
Elementele organogene pot participa la formarea legăturilor covalente:
• în stare fundamentală (H, X, N, S)
• în stare hibridizată (C, O, N, S)
În compuşii organici C este tetracovalent, N trivalent, O şi S divalenţi, H şi X monovalenţi
Hibridizarea reprezintă procesul complex de reorganizare a orbitalilor atomici de valenţă, proces care are loc la atom numai în momentul formării legăturii chimice şi constă în:
• decuplarea unei perechi de electroni din stratul de valenţă şi promovarea acestuia pe un orbital de energie apropiată;
• egalarea orbitalilor din punct de vedere energetic şi al formei, transformându-se în orbitali atomici hibrizi (O.H);
Orbitalii hibrizi:
• au o orientare diferită în spaţiu faţă de cei din care provin, dependentă de tipul de hibridizare
• au formă bilobară, cu lobii inegali
- Tipuri de hibridizări
Elementele organogene C, O, N, S prezintă 3 tipuri de hibridizări: sp3, sp2 şi sp
Tipul de hibridizare dictează:
• geometria şi simetria moleculelor formate
• electronegativitatea atomilor hibridizaţi (în eV)
• tăria legăturilor covalente formate cu orbitalii hibrizi
Orbitali moleculari hibridizaţi ai carbonului: sp3, sp2, sp.
Structura electronică a carbonului (C): 1s22s22px12py12pz0
Configuraţiile electronice ale atomului de carbon liber şi în diferite stări de hibridizare
Electronegativitatea atomului de carbon hibridizat creşte în ordinea:
Csp3< Csp2 < Csp
2sspsp2sp3pxpypzpzpypzEpstarea fundamentalaa atomului de carbonsp3:25% s+75% p4 OA hibrizi sp34 leg. sp2:33% s+66% p3 OA hibrizi sp2 - 3 leg. 1 OA pz - 1 leg.sp:50% s+50% p2 OA hibrizi sp - 2 leg. 2 OA py, pz - 2 leg.
8 LEGĂTURA CHIMICĂ ÎN COMPUŞII ORGANICI
- Exemple de legături covalente între 2 atomi de carbon
Compusul
Tipul de hibridizare
Simetria
Geometria
Lungimea legăturii C-C (Å)
Unghiul dintre valenţe
H3C-CH3
Csp3
tetraedrică
1,54
109°,28’
H2C=CH2
Csp2
trigonală
1,33
120°
Csp
digonală
1,20
180°
CHCHCHHHCHHHsp3-sp3sp3-ssp3-ssp2-sp2sp2-sCHHCHHpzpzsp2-ssp-spsp-sCHHCpzpzpypy
Funcţie de numărul de covalenţe satisfăcute de alţi atomi de carbon, există:
atom de C nular – nici o covalenţă satisfăcută de alţi atomi de carbon
atom de C primar – o covalenţă satisfăcută de alţi atomi de carbon
atom de C secundar – 2 covalenţe satisfăcute de alţi atomi de carbon
atom de C terţiar – 3 covalenţe satisfăcute de alţi atomi de carbon
atom de C cuaternar – 4 covalenţe satisfăcute de alţi atomi de carbon
- Tipuri de atomi de carbon
CnCCppCCCCCsppssCCCCCCCCCtppptttspCCCCCCCCCCCCCCCqqqqppppppptsss
PROPRIETĂŢILE LEGĂTURILOR CHIMICE ÎN COMPUŞII ORGANICI
A. FACTORI CARE DEFINESC GEOMETRIA MOLECULEI
Influenţează:
• geometria moleculei
• aspectele energetice
• densitatea de electroni a legăturii
1. Lungimea legăturii covalente
Reprezintă distanţa dintre nucleele a 2 atomi legaţi prin legături sau
Unitatea de măsură: 1Ǻ=10-8 cm
Tinde să aibă o valoare minimă astfel ca sistemul să aibă energie minimă
Cu cât creşte procentul de orbital s participant la hibridizare, legătura este mai scurtă
Dublele şi triplele legături sunt mai scurte decât legăturile simple
H-F
H-O
H-N
H-C
C-C
C-N
C-O
C-F
C=C
C≡C
C≡N
0,94Ǻ
0,96Ǻ
1,00Ǻ
1,09Ǻ
1,54Ǻ
1,47Ǻ
1,43Ǻ
1,40Ǻ
1,33Ǻ
1,20Ǻ
1,30Ǻ
LEGĂTURA CHIMICĂ ÎN COMPUŞII ORGANICI
2. Unghiul de valenţă
Reprezintă unghiul format între direcţiile de orientare ale orbitalilor moleculari
depinde de tipul de hibridizare
3. Energia de legătură
Reprezintă cantitatea de energie degajată la formarea unei legături covalente
cu cât Eleg este mai mare cu atât legătura este mai stabilă
- Energia legăturii carbon-heteroatom creşte odată cu creşterea caracterului electronegativ al heteroatomului
- Energia de disociere - cantitatea de căldură consumată la scindarea unei legături şi este egală cu energia eliberată la formarea legăturii.
B. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DENSITATEA DE ELECTRONI A LEGĂTURII COVALENTE
cantitativ
calitativ
Dipolmoment
Efectele electronice
- Dipol – un sistem format din 2 sarcini electrice punctiforme, egale şi de semn cotrar, aflate la o anumită distanţă
- Legăturile covalente formate între atomi cu aceeaşi electronegativitate se numesc legături covalente nepolare.
- Legătura covalentă formată între atomi cu electronegativităţi diferite devine o legătură covalentă polară, atomii legaţi capătă sarcini electrice parţiale (+, molecula apare ca un dipol în care centrul sarcinii pozitive nu coincide cu centrul sarcinii negative.
- Polaritatea legăturii
• este o proprietate caracteristică legăturii covalente.
• se notează cu sarcini fracţionate
• se determină cantitativ prin dipolmoment sau moment electric de dipol
1. Dipolmoment molecular. Polaritate
e·d
[S.I. = 1Debye (D) = 10 –10 u.e.s x 10-8 cm
Momentul electric de dipol:
• este o mărime vectorială, caracterizată prin mărime şi orientare
• se reprezintă grafic, convenţional printr-o săgeată paralelă, cu legătura covalentă, al cărei vârf este îndreptat spre atomul mai electronegativ
Csp3ClXC= 2,5 eVXCl= 3 eVABHFH3COHH3COH
Dipolmomentul molecular:
• este rezultanta însumării vectoriale a momentelor de legătură
• dacă moleculele prezintă legături de acelaşi fel între atomi, orientate simetric sau legături polare care datorită simetriei se pot anula reciproc, două câte două, vor prezenta un dipolmoment molecular nul.
Preview document
Conținut arhivă zip
- curs I_ III IPMI 2010.pdf
- curs IV IPMI 2010.pdf
- curs IX IPMI 2010.pdf
- curs V IPMI 2010.pdf
- curs VI IPMI 2009.pdf
- curs VII IPMI 2009.pdf
- curs VIII IPMI 2010.pdf
- curs X IPMI 2010.pdf
- curs XI IPMI 2010.pdf
- curs XII IPMI 2010.pdf
- curs XIII IPMI 2010.pdf
- curs XIV IPMI 2010.pdf