Afaceri internaționale - capitolul 2

CAPITOLUL 2

COMERTUL EXTERIOR - PRINCIPALA FORMA DE

PARTICIPARE A ROMÂNIEI LA CIRCUITUL

ECONOMIC MONDIAL

În contextul actual al adâncirii fara precedent a interdependentelor dintre tari, strategia restructurarii economiei nationale, fondata pe recunoasterea prioritatii antrenarii factorilor interni ai dezvoltarii, nu poate fi conceputa facând abstractie de cadrul economic international si de participarea la circuitul economic mondial. Participarea la circuitul economic mondial este ea însasi o parte componenta si un rezultat al eforturilor proprii de dezvoltare; însa natura efectelor în care ea se concretizeaza depinde nu numai de volumul si eficienta cheltuielilor de resurse materiale, financiare si umane pe care le antreneaza, ci si de conditiile mediului economic international.

Data fiind complexitatea corelatiei comert exterior-crestere economica si locul important al relatiilor economice internationale ca o componenta de baza a complexului economic national, restructurarea fluxurilor economice externe si a mecanismelor de derulare a lor se înscrie ca un vector principal al amplului proces de reconstructie si dezvoltare a economiei românesti în etapa actuala.

2.1. Motivatii ale participarii la circuitul economic mondial

Pentru orice tara, participarea la circuitul economic mondial nu este un obiectiv cu o importanta în sine, ci este o necesitate obiectiva generata de numerosi factori. Complexitatea economiei moderne, gradul înalt de diversificare a activitatilor si ritmurile rapide de promovare a progresului tehnic fac ca nici o tara, fie ea mica sau mare, sa nu-si mai poata asigura dezvoltarea economica si sociala fara schimburi economice tot mai intense cu exteriorul.

În general, intensitatea nevoii de participare la circuitul economic mondial este direct proportionala cu nivelul de dezvoltare a unei tari si invers proportionala cu dimensiunile potentialului ei.

România, ca si alte tari cu potential mijlociu, dispune de o baza proprie de materii prime de dimensiuni restrânse. In consecinta, pe parcursul dezvoltarii se amplifica nevoia completarii ei prin schimburi comerciale sau actiuni de cooperare economica internationala.

Dimensiunile economiei românesti sunt reduse nu numai sub aspectul posibilitatilor de

1

aprovizionare, ci si al capacitatii de absorbtie. Limitele pietei nationale fac necesara participarea la circuitul economic mondial pentru desfacerea acelor produse, pentru care seriile mari, impuse de imperativul maximizarii rentabilitatii, nu pot fi absorbite de economia noastra. Mai ales productia de anumite masini si utilaje, dupa echiparea firmelor din tara, nu poate continua decât prin livrarea la export a excedentului fata de necesarul pentru înlocuire.

De asemenea, varietatea si complexitatea activitatilor de cercetare, în conditiile actualei revolutii stiintifico-tehnice si amploarea cheltuielilor si riscurilor pe care Le antreneaza fac ca nici o tara sa nu poata acoperi toate etapele si sferele cercetarii, resimtind nevoia concentrarii eforturilor spre anumite domenii prioritare, în vederea obtinerii de performante. Aceasta, alaturi de ritmurile "diferite de promovare a progresului tehnic de la o ramura la alta, genereaza necesitatea valorificarii pe piata externa a propriilor rezultate ale cercetarii, precum si a achizitionarii realizarilor obtinute pe plan mondial.

Participarea la circuitul economic mondial este motivata si de insuficienta fondurilor financiare necesare desfasurarii anumitor activitati sau de necesitatea unor plasamente avantajoase pentru disponibilitatile de fonduri existente la un moment dat.

În context, retinem si faptul ca economia moderna se confrunta cu riguroase exigente calitativ-intensive si de eficienta pe care relatiile economice externe le pot satisface sub numeroase aspecte. In acest sens, comertul exterior poate contribui la economisirea factorilor de productie si maximizarea venitului national prin optimizarea structurii pe ramuri a economiei nationale potrivit criteriului "concentrarii activitatilor în zona productivitatilor maxime". In acelasi timp, relatiile economice externe, desfasurate în conditii de eficienta, contribuie la realizarea unui spor de venit national si prin diferentele valorice obtinute în cazul exportului de marfuri cu o valoare nationala mai mica decât valoarea internationala si al importului unor produse care ar implica pe plan national cheltuieli de factori de productie mai mari decât cele facute pentru producerea marfurilor livrate la extern, ca "moneda de schimb".