Bazele comerțului - suport de curs

Bazele comertului

1

I. Continutul activitatii comerciale

1.1. Comertul

1.2. Actele de comert

1.3. Comerciantul

1.1. Comertul. Definitia. Continutul activitatii si functiile comertului.

Într-o economie moderna, comertul a devenit elementul principal al mecanismului

de piata. Pentru a putea aborda sistemul de definire al comertului trebuie sa tinem cont de

urmatoarele elemente:

1) actul de schimb

2) cadrul în care se realizeaza actul de schimb

3) specificitatea procesului managerial pe care îl presupune realizarea schimbului.

Cadrul în care se realizeaza comertul depinde de cadrul politic.

Definirea comertului în acceptiune clasica

Notiunea de comert are un continut complex, determinând o functie economica ce

consta în a cumpara materii prime sau produse pentru a le revinde consumatorilor în

acelasi stadiu fizic dar în conditii convenabile cu privire la locul, timpul, cantitatea,

calitatea, sortimentul si pretul dorit de acestia.

În acelasi timp, notiunea de comert defineste profesiune unui întreg corp de agenti

economici ce actioneaza în cadrul pietei asigurând actele de schimb.

Sub aspect juridic, notiunea de comert defineste transferul titlurilor de proprietate

asupra produselor sau serviciilor de la producatori la consumatori.

În Codul Comercial, care în realitate se aplica la toate activitatile economice

organizate în scop lucrativ, sunt definite ca acte de comert actele de productie industriala,

actele de transport, serviciile bancare si alte acte de intermediere alaturi de actele

comerciale pure.

Continutul activitatii de comert

Activitatea de comert a cunoscut modificari substantiale transformându-se în

prezent dintr-o simpla intermediere într-o activitate creatoare de utilitati, devenind la fel

de importanta atât pentru producator cât si pentru consumator.

OBS. Notiunea de utilitate face parte din însasi continutul activitatii de comert definind

locul si rolul sau în cadrul unei economii.

Bazele comertului

2

Pentru a întelege locul utilitatii în cadrul activitatii de comert trebuie avute în vedere

urmatoarele aspecte:

1) Amplasarea în spatiu a producatorilor si consumatorilor este foarte diferita si ea

este afectata si de distantele care se interpun între cei doi parteneri;

2) Imposibilitatea cunoasterii reciproce de catre parteneri a mijloacelor financiare

si productive de care dispun;

3) Contradictiile existente între interesele firmelor producatoare si unele nevoi ale

consumatorilor.

Comertul apare ca o functie economica ce are în vedere punerea bunurilor si serviciilor la

dispozitia consumatorilor sau utilizatorilor în conditii de loc, timp si marime, realizând

astazi si alte servicii care completeaza actul comercial (vânzarea-cumpararea).

Se adauga astfel activitatilor intermediare si celor legate de distributia fizica si o

serie de alte activitati cum ar fi: cercetari de piata, informarea si educarea consumatorului,

publicitatea, promovarea unor servicii complexe si crearea cadrului ambiental necesar

actului de vânzare-cumparare.

Definirea comertului în acceptiune moderna

Se încearca a se defini astazi comertul ca reprezentând un ansamblu de activitati

care privesc un produs, din momentul investitiei sau cel al intentiei de a-l crea pâna la

distrugerea sa în procesul de consum indiferent care va fi forma acestui consum.

Astazi, comertul a devenit un sector creator de utilitati.

Functiile comertului

1) Principala functie a comertului o constituie cumpararea marfurilor de la

producatori sau colectori, transferarea lor în depozite în vederea vânzarii;

Prin vânzarea marfurilor catre consumatori, comertul realizeaza sub forma

baneasca valoarea materializata în marfuri, valorificând efectiv efortul

investitional facut pentru productia si circulatia marfurilor;

2) Activitatea de stocare a marfurilor – functia apare datorita locului intermediar

pe care comertul îl ocupa între productie si consum. Necesitatea echilibrarii

productiei cu consumul izvoraste din manifestarea unor tendinte specifice ce

apar în evolutia consumului si productiei si îndeosebi izvorâte din existenta

practicilor cotidiene de rupere a echilibrului între productie si consum.

3) Fractionarea cantitatii mari de marfuri pe care le livreaza producatorul,

formarea sortimentelor comerciale si asigurarea micilor partizi de marfuri

ce urmeaza a fi puse la dispozitia consumatorului.