Comerț internațional

T E M A I

ISTORICUL COMERŢULUI.ACTE DE COMERŢ ŞI

STATUTUL DE COMERCIANT

I.1.Diferenţierea şi ierarhizarea activităţilor umane.

Progresul scoietăţii umane este indisolubil legat de diferenţierea activităţilor şi de specializările care au luat naştere prin permanentizarea acestor diferenţieri.

După cum este deja cunoscut, primele diferenţieri ale activităţilor umane s-au făcut pe traseul :

COMUNITATE UMANĂ AMORFĂ

PĂSTORI AGRICULTORI

MEŞTEŞUGARI

Această structură a profesiilor a caracterizat societatea umană pe parcursul mai multor milenii , indiferent de modul specific în care au evoluat structurile organizării sociale şi politice.

Există un element care se desprinde cu pregnanţă din toată această perioadă : cu toată specializarea funcţională în producţia de bunuri,cele trei categorii de producători erau,deopotrivă,vânzători pentru propriile produse şi cumpărători pentru produsele celorlalte categorii.

Aceasta este lunga perioadă a trocului,a schimbului în natură între diferiţi producători,după criterii de valoare şi de utilitate dintre cele mai diverse.În faza sa finală,aceasta este perioada în care apar banii,cu funcţiile lor de măsură a valorii mărfurilor şi de facilitare a circulaţiei acestora.

Apariţia banilor a fost o răscruce fundamentală în evoluţia activităţilor economice.Existenţa acestor însemne universale ale valorii (universalitate pe care trebuie s-o înţelegem aici măcar ca pe o recunoaştere în circulaţie pe un anumit teritoriu),care permit o acumulare şi stocare fără precedent a valorii,duce la apariţia marilor averi şi a capitalului financiar.

Negustoria este urmarea logică a afirmării banilor în circulaţie.Existenţa unei producţii de mărfuri din ce în ce mai bogată şi mai variată-pe de o parte,şi apariţia averilor lichide despre care aminteam mai înainte-pe de altă parte,au făcut posibilă diferenţierea unei categorii aparte de participanţi la circuitul economic:comercianţii.

Această categorie este amintită în Europa încă din secolul XI,după renaşterea economică determinată de stabilizarea modului de producţie feudal.Familia Buonsignori din Siena face comerţ din Sicilia până la Reims (capitala ducatului Champagne) şi fondează prima societate financiară menţionată de istorie : MAGNA TAVOLA.

În Franţa,marii negustori sunt prezenţi la Bayonne , Bordeaux , La Rochelle , Nantes, Rouen.Activitatea negustorească din Paris este monopolizată de de familiile Arrode,Popin,Barbette,Passy,Bourdon.Într-un document din 1292 Guiilaume Bourdon este amintit drept unul dintre cei mai mari plătitori de impozite din Paris.

O altă evoluţie importantă este remarcată deja în Germania secolului XIV.Din cauza lungirii distanţelor la acre se distribuie marfa,a diviziunii necesare a sarcinilor în această situaţie (comişi,funcţionari,magazioneri,cărăuşi) şi a necesităţii de a manipula diferite monede locale,se produce diviziunea între detailanţi şi grosişti.În 1456 italianul Cotrughi face o distincţie clară între practica negustorească de amploare (la mercatura) şi vulgara târguială de prăvălie (la mercanzia).

Începând din acest moment,liniile mari ale dezvoltării comerţului sunt trasate.Se perfecţionează tehnologiile de realizare a produselor, apar manufacturile şi producţia la scară mare,fapt care crează o diversitate a consumului şi a ofertei de mărfuri care fac necesară perfecţionarea formelor de comerţ.Distribuţia se separă tot mai mult de producţie,fapt stimulat puternic de extinderea operaţiunilor de vânzare dincolo de graniţele naţionale sau de limitele continentelor.Fenomenul lărgirii,diversificării şi intersectării pieţelor apare deja pregnant în timpul marii producţii maşiniste (după secolul XVII).În mod corespunzător creşte numărul comercianţilor,precum şi paleta de activităţi legate de procesul trecerii unui produs de la producător la consumatorul final.

În lumina evoluţiilor celor mai recente din domeniul comerţului,putem defini activitatea comercială drept acea activitate umană menită a pune un produs la dispoziţia consumatorului,plecând de la cercetarea de piaţă şi de la determinarea nevoilor manifeste sau latente ale consumatorului,mergând până la suscitarea şi argumentarea unor nevoi pe care consumatorul potenţial nu le-a sesizat încă.

Comerţul nu este o cale prin care comerciantul se îmbogăţeşte sau urmăreşte alte interese personale,el trebuie privit mai degrabă drept o fază foarte importantă a dinamicii sociale,prin care sunt satisfăcute necesităţile de consum,materiale şi spirituale,ale omului.