Comerț internațional

Comerţul internaţional reprezintă o relaţie care se stabileşte între agenţii economici rezidenţi în ţări diferite în legatură cu vânzarea - cumpărarea de mărfuri şi servicii.

Se formează pe baza diviziunii internaţionale a muncii şi a specializării

Percepţia contemporană include în comerţul internaţional şi tranzacţiile corporaţiilor transnaţionale

Diviziunea mondială a muncii şi specializarea internaţională

Participarea la diviziunea mondială a muncii reprezintă o latura inseparabilă a procesului de dezvoltare a oricărei naţiuni şi o necesitate obiectivă pentru toate statele lumii

Diviziunea mondială a muncii este o categorie economică, ea exprimă relaţiile ce se stabilesc între statele lumii în procesul de dezvoltare a producţiei şi a comerţului exterior, precum şi locul şi rolul fiecărei ţări în circuitul mondial de valori materiale.

- Diviziunea mondială a muncii determină, în consecinţă, un proces internaţional de specializare în producţie a economiilor nationale, conturat şi dezvoltat pe parcursul istoriei şi care stă la temelia relaţiilor comerciale dintre ţările lumii.

Diviziunea mondială a muncii reflectă locul pe care diferitele tări ale lumii îl ocupă pe piaţa mondială şi explică structura geografică şi materială a fluxurilor economice internaţionale.

Dinamica axelor relaţionale din economia mondială

continuare

Adâncirea diviziunii mondiale a muncii şi formele concrete ale specializării fiecărei ţări depind de nivelul de dezvoltare al forţelor de producţie, de dezvoltarea industrială, de evoluţii politice, de factori conjuncturali şi naturali.

O puternică influenţă asupra dinamizării economiei mondiale şi a comerţului internaţional precum şi asupra diviziunii mondiale a muncii a exercitat-o revoluţia tehnico-ştiinţifică (inclusiv cea informaţională).

RTS este cel mai important factor al dinamizării economiei mondiale şi al comerţului internaţional. Are implicaţii comune, dar şi specifice pentru fiecare compartiment al economiei mondiale şi pentru fiecare ţară.

RTS contemporană a determinat o accentuare a interdependenţelor economice dintre state ( consecinţă a specializării internaţionale) şi a impus relaţii de cooperare internaţională cu implicaţii asupra structurii economiei mondiale şi asupra comerţului internaţional cu bunuri şi servicii.

continuare

Procesul de specializare internaţională în producţie are ca scop adaptarea potenţialului economic naţional al statelor, la cerinţele în continuă schimbare ale pieţei mondiale şi este determinat de următorii factori:

- condiţiile naturale fizico-geografice,

- mărimea teritoriului şi populaţiei fiecărei ţări;

- nivelul tehnic şi gradul de diversificare al aparatului productiv, tradiţiile în relaţiile economice;

- apropierea geografică a statelor şi stabilirea anumitor raporturi de complementaritate economică, în dinamică, între ţări;

- factori extraeconomici (dominaţia colonială, relaţiile de producţie, conflicte militare etc.) ..