Comerțul internațional - capitolul 1

COMERTUL INTERNATIONAL - FLUX PRINCIPAL AL CIRCUITULUI ECONOMIC MONDIAL

Adâncirea diviziunii internationale a muncii în contextul revolutiei stiintifico-tehnice constituie baza obiectiva a extinderii si intensificarii interdependentelor dintre tari. Relatiile de interdependenta se concretizeaza într-o multitudine de fluxuri de schimb de valori materiale, banesti si spirituale, realizate între economiile nationale. Una din caracteristicile economiei mondiale contemporane o reprezinta amplificarea, diversificarea, si accentuarea interconexiunilor dintre fluxurile circuitului economic mondial si cresterea gradului de complexitate a mecanismelor de derulare a lor.

1.1. Definitia si principalele fluxuri ale circuitului economic mondial

Bunurile materiale si serviciile rezultate din activitatile care constituie obiectul specializarii internationale sunt destinate atât satisfacerii nevoilor interne cât.si schimburilor între economiile nationale.

Ansamblul raporturilor ce se stabilesc între agentii economici apartinând diferitelor tari, generate de schimburile, tranzactiile si transferurile cu caracter economic realizate între economiile nationale, formeaza sistemul relatiilor economice internationale. Acest sistem cuprinde:

- relatiile comerciale internationale, generate de schimburile de marfuri corporale sau necorporale (schimb de cunostinte stiintifico-tehnice, schimb de servicii: de turism, transport, asigurari, servicii bancare, servicii tehnice etc);

- relatiile financiar valutare, care exprima totalitatea raporturilor generate de miscarile internationale ale fondurilor banesti ocazionate de operatiunile comerciale, necomerciale si finaciare, realizate în valuta, între agentii economici-persoane fizice sau juridice, apartinând unor state diferite;

- relatiile de cooperare economica internationala, care exprima raporturile

contractuale de conlucrare dintre parteneri din tari diferite având ca obiect realizarea în comun a unor activitati din domeniile productiei, cercetarii stiintifice, dezvoltarii tehnologice, comercializarii sau financiar-valutare.

Statele nationale (reprezentate de autoritatile si institutiile guvernamentale) sunt principalele subiecte în relatiile economice internationale. Ele joaca acest rol în virtutea suveranitatii si a calitatii lor de subiecte primare de drept international. Alaturi de state, în relatiile economice internationale intervin si organizatiile si organismele internationale. Capacitatea lor juridica este derivata din functiile ce le sunt conferite de catre state. Schimburile economice internationale au loc între firmele publice sau private, a caror activitate este, în principiu, subordonata intereselor economiei nationale prin reglementari statale.

Amplificarea si diversificarea specializarii internationale, progresele în domeniile transporturilor, comunicatiilor si informaticii au stimulat si facilitat considerabil relatiile economice dintre tari. Sub influenta unor asemenea factori„obiectul acestor relatii s-a diversificat, materializându-se, din punct de vedere al continutului, în cele mai variate forme ale schimburilor de valori materiale, banesti sau spirituale si de activitati tertiare. Repetabilitatea unor astfel de schimburi, între anumiti parteneri, din diferite tari sau zone geografice le-a conferit caracterul de fluxuri internationale.

Notiunea de flux economic international desemneaza forma concreta de realizare a schimburilor reciproce de activitati, care depasesc caracterul sporadic in relatiile c/intre parteneri, din tari diferite. Orice flux economic international se defineste prin urmatoarele clemente:

- obiectul schimbului, care îl pot constitui valorile materiale, banesti si spirituale sau activitatile tertiare si de cooperare;

- orientarea geografica, fiecare flux derulându-se între partenerii din anumite tari sau zone ale globului, si

- o anumita frecventa, valoare, volum si importanta, care îi confera o individualizare proprie.