Comerțul Internațional și Concurența Imperfectă

Modelele prezentate în capitolele anterioare explică relaţia dintre înzestrarea cu factori de producţie a ţărilor, respectiv tehnologia acestora şi specializarea lor internaţională, influenţa acestei specializări asupra veniturilor factorilor şi modul cum se compensează deficitul unor factori.

Aceste modele nu iau însă în considerare economiile de scară, iar pieţele sunt considerate perfect competitive.

Probabil din aceste motive, modelele menţionate nu pot explica unele fenomene caracteristice pentru actualele relaţii economice internaţionale. De exemplu, unele ţări care au dotări similare cu factori de producţie desfăşoară intense schimburi reciproce de mărfuri, iar multe ţări îşi dezvoltă fluxuri reciproce de schimb în cadrul aceloraşi grupe de mărfuri.

Existenţa economiilor de scară conduce, de regulă, la o structură a pieţei diferită de cea a concurenţei perfecte. Economiile de scară apar o dată cu creşterea producţiei unei mărfi şi se concretizează în diminuarea costului ei mediu*.

6.1 Economiile de scară şi costurile de producţie

Creşterea producţiei se poate realiza fie prin extinderea dimensiunilor unei firme, fie prin extinderea numărului de firme din cadrul ramurii. În primul caz, costul mediu scade prin efectul economiilor de scară interne, în cel de-al doilea caz, prin efectul economiilor externe.

6.1.1 Costurile de producţie totale

Pe termen scurt acestea pot fi grupate în costuri fixe totale şi costuri variabile totale.

Costurile fixe totale (CFT) sunt cele care nu variază o dată cu cantitatea de output produs de firmă, iar costurile variabile totale (CVT) variază o dată cu această cantitate. CVT cresc o dată cu outputul, dar cu o rată de variaţie descrescătoare, până în momentul în care apar venituri descrescătoare; după acest punct, CVT cresc o dată cu outputul, cu o rată crescătoare.

Costurile totale (CT) reprezintă suma celor fixe (CFT) şi variabile (CVT). Tabelul 6.1 prezintă diferitele feluri de costuri pentru o ipotetică firmă producătoare de costume.

Tabelul 6.1: Costurile unei ipotetice firme producătoare de costume

Input variabil (nr. lucră-tori / zi)

Curbele costurilor totale pentru datele din tabelul precedent sunt trasate în figura 6.1.

Se observă că CFT este o dreaptă orizontală. Curba CVT este crescătoare, cu o rată descrescătoare pe intervalul (0,7) costume şi cu o rată crescătoare pe intervalul (7,13) costume, în funcţie de evoluţia venitului marginal.

Curba CT este suma verticală a CFT şi CVT, având aceeaşi pantă cu CVT.

6.1.2 Costurile medii ale producţiei

Se referă la costurile unitare, care se obţin prin raportarea celor 3 concepte de costuri menţionate mai sus, la volumul producţiei.

Costul fix mediu (CFM) şi costul variabil mediu (CVM) sunt rapoarte între respectivele costuri totale şi volumul producţiei.

Figura 6.1: Curbele costurilor totale pentru o ipotetică firmă producătoare de costume

CVM descreşte în primul stadiu al producţiei şi apoi creşte.

Costul total mediu (CTM) este suma precedentelor două costuri medii.

Un exemplu de costuri medii este prezentat în figura 6.2, cu date preluate din tabelul 6.1.

Curba CFM coboară în permanenţă pe măsură ce creşte producţia şi rămâne strict pozitivă, întrucât CFT este strict pozitivă.

Curba CVM are forma de "U", întrucât descreşte în timp ce producţia medie** a firmei creşte şi creşte, când producţia medie descreşte.

Curba CTM este suma curbelor CFM şi CVM, fiind de asemenea în formă de "U".

La primele nivele de producţie se află cu mult deasupra lui CVM, deoarece CFM este foarte sus.

La nivele ridicate ale producţiei, CTM se află mult mai aproape de CVM, deoarece CFM este foarte jos.