Contabilitatea Operatiunilor de Comert Exterior

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Contabilitatea Operatiunilor de Comert Exterior.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 102 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Comert

Cuprins

CUPRINS
TEMA I. COMERŢUL EXTERIOR ÎN CONDIŢIILE PROVOCĂRILOR
GLOBALE 7
1.1. CARACTERISTICILE COMERŢULUI INTERNAŢIONAL, COMERŢULUI
EXTERIOR ÎN CONDIŢIILE PROVOCĂRILOR GLOBALE 7
1.2. COMERŢUL EXTERIOR – DEFINIRE, FUNDAMENTARE, ROL 10
1.3.TRĂSĂTURI ECONOMICO-FINANCIARE ALE ACTIVITĂŢII DE
COMERŢ EXTERIOR 13
TESTE DE AUTOEVALUARE 14
TEMA II. CONTABILITATEA IMPORTULUI DE MĂRFURI 5
2.1 STRUCTURI PRIVIND IMPORTUL DE MĂRFURI 5
2.2 ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTABILITATEA TRANZACŢIILOR
DE IMPORT DE MĂRFURI PE CONT PROPRIU 6
2.2.1 Particularităţi privind importul pe cont propriu cu plata la vedere 10
2.2.2 Particularităţi privind importul pe cont propriu pe credit comercial pe termen scurt 13
2.3 TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND IMPORTUL DE MĂRFURI PE
CONT PROPRIU 15
2.4. CONTABILITATEA IMPORTULUI DE MĂRFURI ÎN COMISION 19
2.4.1. Contabilitatea importului de mărfuri în comision cu plata la vedere 20
2.4.2. Contabilitatea importului de mărfuri în comision pe credit comercial 22
TESTE DE AUTOEVALUARE 23
TEMA III. CONTABILITATEA EXPORTULUI DE MĂRFURI 24
3.1. STRUCTURI PRIVIND EXPORTUL DE MĂRFURI 24
3.2. ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTABILITATEA TRANZACŢIILOR
DE EXPORT DE MĂRFURI PE CONT PROPRIU 25
3.2.1. Particularităţile privind exportul pe cont propriu cu încasare la vedere 30
3.2.2. Particularătăţile privind exportul pe cont propriu pe credit comercial pe termen scurt 31
3.3. TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EXPORTUL DE MĂRFURI PE
CONT PROPRIU 33
3.3.1. Studiu de caz la o societate comercială privind un export de mărfuri pe cont propriu, cu încasare la vedere
33
3.4. CONTABILITATEA EXPORTULUI DE MĂRFURI ÎN COMISION 39
3.4.1.Contabilitatea exportului de mărfuri în comision cu plata la vedere 41
3.4.2. Contabilitatea exportului de mărfuri în comision pe credit comercial 41
TESTE DE AUTOEVALUARE 41
TEMA IV. CONTABILITATEA MIJLOACELOR, INSTRUMENTELOR
ŞI MODALITĂŢI DE PLATĂ ŞI FINANŢARE UTILIZATE ÎN
COMERŢUL EXTERIOR 43
4.1. MIJLOACE ŞI INSTRUMENTE DE PLATĂ INTERNAŢIONALE 43
4.1.1. Mijloace de plată internaţionale 43
4.1.1.1. Valutele 43
4.1.1.2. Monedele internaţionale 45
4.1.2. Instrumente de plată internaţionale 46
4.1.2.1. Cambia 47
4 1 2.2. Biletul la ordin 48
4.1.2.3. Cecul 49
4.1.2.4. Cârdul 51
4.2. MODALITĂŢI DE PLATĂ INTERNAŢIONALĂ 52
4.2.1. Acreditivul documentar 52
4.2.2. Incasso-ul documentar 59
4.2.3. Ordinul de plată 62
4.2.4. Scrisoarea de credit comercială 63
4.2.5. Compensaţia. Acordul de clearing 65
4.3. MODALITĂŢI DE FINANŢARE ÎN COMERŢUL EXTERIOR 66
4.3.1. Modalităţi de finanţare pe termen scurt 66
4.3.2. Modalităţi de finanţare pe termen lung 68

TESTE DE AUTOEVALUARE 70
TEMA V. RISCURILE ÎN AFACERILE ECONOMICE
INTERNAŢIONALE 72
5.1. CLASIFICAREA RISCURILOR 72
5.2. CLAUZE CONTRACTUALE DE ACOPERIRE A RISCURILOR 77
5.3. ALTE METODE DE PREVENIRE ŞI CONTRACARARE A RISCURILOR 80
TESTE DE AUTOEVALUARE 81
TEMA VI. AFACERI INTERNAŢIONALE COMBINATE: LOHN ŞI
REEXPORT 83
6.1. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE TRANZACŢIILOR
INTERNAŢIONALE COMBINATE 83
6.2. EXPORTURI PRIN PRELUCRARE ÎN LOHN 84
6.3. REEXPORTURI - AFACERI ECONOMICE CARE VALORIFICĂ
SUPERIOR CREATIVITATEA COMERCIALA 86
6.3.1. Definirea şi clasificarea reexporturilor 86
6.3.2. Particularităţi ale mecanismului reexporturilor 88
6.3.3. Particularităţi ale organizării, contractării şi derulării operaţiunilor de reexport 90
TESTE DE AUTOEVALUARE 91
TEMA VII. LEASING - TEHNICĂ DE AFACERI ECONOMICE ŞI DE
PRIVATIZARE 93
7.1. CONŢINUTUL ŞI MECANISMUL LEASINGULUI 93
7.1.1. Obiectul operaţiunilor de leasing 93
7.1.2. Avantajele şi limitele leasingului 94
7.2. CLASIFICAREA OPERAŢIUNILOR DE LEASING 96
7.3. CONTRACTUL DE LEASING 99
7.3.1. Caracteristicile contractului de leasing 99
TESTE DE AUTOEVALUARE 101
BIBLIOGRAFIE 5

Extras din document

TEMA I. COMERŢUL EXTERIOR ÎN CONDIŢIILE

PROVOCĂRILOR GLOBALE

CONŢINUT

1.1.Caracteristicile comerţului internaţional, comerţului exterior în

condiţiile provocărilor globale

1.2. Comerţul exterior – definire, fundamentare, rol

1.3.Trăsături economico-financiare ale activităţii de comerţ exterior

REZUMAT

Ţările cu economiile cele mai deschise spre mediul economic extern au

cel mai mult de câştigat pe termen mediu şi lung. Câştigurile obţinute ca

urmare a participării la comerţul internaţional înseamnă: crearea de locuri de

muncă mai bine remunerate; creşterea stabilităţii şi armoniei la scară

internaţională şi regională; atenuarea subdezvoltării şi a sărăciei în tot mai

multe regiuni ale lumii; pieţe cu dimensiuni mai mari conduc spre

maximizarea eficienţei, reducerea costurilor unitare precum şi la sporirea

profiturilor; stimularea celorlalte fluxuri ale circuitului economic mondial. Ca

urmare, comerţul poate fi considerat ca fiind acea activitate care constă în

cumpărarea de bunuri, servicii sau valori, pentru a le revinde, pentru a le

închiria sau pentru a ceda folosinţa sau avantajele lor în scopul obţinerii unui

preţ avantajos. Concluzia ce se desprinde de aici este că, noţiunea de comerţ,

se situează la mijlocul ciclului economic, între producţie şi consum.

OBIECTIVE

- Cunoaşterea şi însuşirea elementelor teoretice şi aplicative referitoare

la comerţul exterior al României, astfel:

- Conţinutul şi structura comerţului exterior, precum şi rolul şi

caracteristicile comerţului internaţional;

- Definirea trăsăturilor economico-financiare ale activităţii de comerţ

exterior.

-autoevaluarea cunoştinţelor referitoare la tematica comerţului exterior

în condiţiile provocărilor globale.

1.1. CARACTERISTICILE COMERŢULUI INTERNAŢIONAL,

COMERŢULUI EXTERIOR ÎN CONDIŢIILE PROVOCĂRILOR

GLOBALE

Etimologic, termenul de comerţ provine din latinescul „commercium”

care la rândul său reprezintă o juxtapunere a cuvintelor „cum” = şi „merx” =

marfă, ceea ce înseamnă cu marfă, de unde a rezultat explicaţia termenului prin

activitate cu sau legată de marfă sau activitate asupra mărfii. Termenul de

commercium din dreptul roman era folosit ca noţiune tehnică pentru a desemna

facultatea unei persoane fizice de a încheia acte juridice şi de a constitui

contracte valabil încheiate, iar aceste bunuri erau în commercio sau

extracommercium.

În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române1, în dreptul cuvântului

comerţ găsim următoarele definiţii :”Schimb de produse prin cumpărarea şi

vânzarea lor: ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia

mărfurilor. Activitate economică de valorificare a mărfurilor prin procesul de

vânzare-cumpărare: negoţ. Ramură a economiei naţionale în care se realizează

circulaţia mărfurilor”.În sens economic, definim comerţul ca fiind acea

activitate având ca scop schimbul voluntar de bunuri şi/sau servicii, prin

acestea realizându-se circulaţia de la producător la consumator. Realitate a

vieţii economico-sociale, comerţul concretizează astfel, în conţinutul său, un

ansamblu de reguli care exprimă, într-o manieră juridico-economică, circulaţia

bunurilor de la consumator la producător. Comerţul reprezintă astfel o

activitate care prin specificul ei de practică repetată încă de la apariţia

umanităţii, a dobândit şi trăsăturile unei profesii.

Funcţia principală a comerţului aşa cum s-a consacrat ea de-a lungul

mileniilor, constă în a procura consumatorului bunurile de care acesta are

nevoie, astfel încât comerţul, prin activitatea sa, prin locul pe care-l deţine în

circuitul economic al bunurilor, face legătura dintre producţie şi consum.

Termenul de comerţ2 are un conţinut complex şi constă în activitatea de

cumpărare de materii prime sau produse pentru a le revinde în acelaţi stadiu

fizic, dar în condiţii convenabile consumatorilor (cantitate, preţ, sortiment).

Ca urmare, comerţul poate fi considerat ca fiind acea activitate care

constă în cumpărarea de bunuri, servicii sau valori, pentru a le revinde, pentru

a le închiria sau pentru a ceda folosinţa sau avantajele lor în scopul obţinerii

unui preţ avantajos. Concluzia ce se desprinde de aici este că, noţiunea de

comerţ, se situează la mijlocul ciclului economic, între producţie şi consum. În

esenţă, marfa circulă de la producător la consumator prin intermediul

comerţului şi implicit a persoanei ce desfăşoară această activitate, cu titlu de

profesie (comerciant). Noţiunea de circulaţie a mărfurilor, în vederea

schimbului, presupune pe de-a parte, deplasarea efectivă a bunurilor, iar pe de

altă parte, fapte, acte şi operaţiuni accesorii. Atunci când vorbim despre aceste

fapte, acte şi operaţiuni accesorii, ne aflăm în prezenţa unei circulaţii a

valorilor şi a drepturilor necorporale (ex. Titluri de credit), fară să existe însă o

deplasare materială a bunurilor.Ca urmare a apariţiei termenului de naţiune, a

apărut şi termenul de internaţional, care rezultă din asocierea cuvintelor inter

şi naţional, adică între naţiuni. Acest cuvânt asociat şi activităţii de comerţ,

defineşte amsamblul schimburilor comerciale efectuate de statele-naţiune,

adică toate actele de comerţ exterioare statelor suverane. A apărut astfel şi

termenul de comerţ exterior. În prezent folosim noţiunea de comerţ exterior

când facem referire la schimburile comerciale externe ale unei singure ţări sau

ale unei zone economice de tipul celor de liber schimb sau de tipul unei uniuni

vamale. Conceptul de comerţ internaţional convieţuieşte astfel împreună cu cel

de comerţ exterior.

Comerţul exterior poate fi de tip bilateral, atiunci când se referă la

schimburile comerciale ale unui stat cu alt stat, sau multilateral, când se referă

la schimburile unuia sau mai multor state cu un alt stat sau cu mai multe state

diferite.

1 Conform DEX, ediţia a II-a, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998

2 Giurgiu A., Comerţul intraeuropean: o nouă perspectivă asupra comerţului exterior

al României, Editura Economică, Bucureşti, 2008, p.44-45

9

Pe de altă parte, există şi termenul de comerţ mondial sau comerţ

global, care este utilizat pentru a reflecta ansamblul schimburilor comerciale

care se desfăşoară în plan mondial, statele raportându-şi în permanenţă

rezultatele comerţului lor exterior la indicatorii comerţului mondial.

Principalele componente ale comerţului exterior al unui stat sunt exporturile,

importurile şi re-exporturile.

Fisiere in arhiva (1):

  • Contabilitatea Operatiunilor de Comert Exterior.doc