Contractarea Internațională

Obiective: înţelegerea diferenţelor între sistemele de drept care există în lume şi a clauzelor care sunt cuprinse într-un contract de vânzare-cumpărare internaţională precum şi a metodelor folosite pentru acoperirea riscurilor contractuale.

Sisteme de drept:

1. Sistemul anglo-saxon COMMON – LAW (SUA, UK, Australia);

2. Sistemul dreptului continental CIVIL LAW;

3. Sistemul islamic;

4. Sistemul de drept din China – Japonia.

1. Sistemul anglo-saxon COMMON – LAW

Acest sistem se bazează foarte mult pe cutume (obiceiuri vechi). Un rol foarte important îl are judecătorul,contractele fiind scrise in detaliu. Sistemul este întâlnit în Marea Britanie, SUA, Australia şi Canada.

2. Sistemul dreptului continental CIVIL LAW

Se bazează pe lege, e mult mai rigid fata de dreptul comun; acest sistem apare in foarte multe tari europene iar contractele sunt foarte scurt scrise in spiritul legii.

3. Sistemul islamic

Se bazează pe Coran (cartea sfânta a Islamului).

4. Sistemul de drept din China – Japonia

In sistemul chinez contractele se bazează pe înţelegere, prin conciliere.

Diferenţe intre sisteme privind contractele

Culpa in contactare

In primul rând, culpa in contractare presupune existenta unui comportament de buna credinţa in negociere, este important asumarea unui comportament responsabil in angajamente.

In dreptul francez cel care rupe abuziv o negociere poate fi făcut răspunzător de paguba cauzata in acest fel partenerului.

In dreptul german se interzice ruperea unor tratative foarte avansate fără just motiv si o alta obligaţie este si cea de confidenţialitate.

Diverse angajamente precontractuale

- scrisori de intenţie (letters of intention);

- memorandumuri (Memorandum of Understanding) – un acord intre părţi privind colaborarea in diverse domenii. Acest memorandum poate sa fie un preacord sau poate sa nu fie obligatoriu (se definesc nişte domenii in care firmele vor colabora).

In cazul unor contracte complexe se poate practica formula unor contracte pregătitoare (se pot stipula: realizarea negocierilor in exclusivitate, durata negocierilor, păstrarea confidenţialităţii informaţiilor sau suportarea unor cheltuieli). Aceste contracte sunt bune pentru ca se vor stabili nişte date importante de la început si negocierea va fi realizata mai bine, mai eficient.

Proiectul de contract

1. Se poate realiza in primul rând un contract specific

2. Se poate realiza un contract pe baza unor condiţii generale

3. Se poate apela la contractele tip

Un contract specific este realizat pentru exporturi complexe, pentru cooperări industriale, fiind negociat integral (se negociază fiecare clauza a contractului si o trecem in contract pentru ca pot exista situaţii foarte specifice).

Contractul bazat pe condiţii generale. Aceste condiţii generale reprezintă un ansamblu de termeni prestabiliţi si destinaţi a fi inseraţi intr-un număr nedeterminat de contracte de acelaşi tip. Contractul se formează prin acordul cumpărătorului asupra tuturor propunerilor făcute de vânzător. Uneori aceste condiţii se pot negocia sau se pot accepta aşa cum sunt de cumpărător. In acest contract apar condiţii scrise doar condiţii negociate.

Contractul tip reprezintă un model de contract standardizat care poate fi completat si modificat. Acest contract tip poate reprezenta un instrument contractual de baza sau chiar unic. Aceste contracte sunt elaborate de anumite organizaţii sau comisii (comisia internaţionala de comerţ de la Paris sau comisia economica ONU pentru EU). Aceste contracte au deja principalele clauze trecute, ele sunt uşor de utilizat.