Curs 1 - etică în comerț internațional

Curs 1. Notiuni introductive

Câteva definitii

- Etica = o reflectare constienta a credintelor noastre morale si a propriilor atitudini, prin intermediul unor norme sau principii morale; o stiinta (ramura a filosofiei) care studiaza problemele practice si teoretice ale moralei; o stiinta a binelui si a raului, cu caracter teoretic dar si normativ – fundamenteaza un sistem de norme, valori, categorii morale.

- Etica afacerilor = un domeniu de studiu aplicativ al eticii, cu privire la determinarea principiilor morale si a codurilor de conduita ce reglementeaza relatiile interumane din cadrul organizatiilor si guverneaza deciziile oamenilor de afaceri sau ale managerilor.

- Valori = ceea ce alegem (noi, societatea) sau credem ca ar merita valorat (ex: autonomie, confidentialitate, justitie, toleranta, a nu face rau, respect pentru ceilalti, adevar, libertate etc.).

- Sistem de valori = modul în care ne organizam sau ierarhizam propriile valori si care ne ghideaza în luarea deciziilor.

- Virtuti = valori îndreptate spre actiune.

- Reguli morale = un ghid al actiunilor noastre; ceea ce justifica judecata morala si actiunile noastre.

- Principii etice = parte a teoriei normative a eticii, care clarifica si apara anumite reguli si/sau judecati morale.

Câteva principii morale:

- scopul nu scuza mijloacele (o intentie buna nu justifica o actiune neetica);

- mijloacele nu scuza scopul (o actiune buna nu justifica o rea intentie);

- nu exista actiuni neutre din punct de vedere moral;

- niciodata nu trebuie facut rau în mod direct;

- nu trebuie dorit raul;

- trebuie evitat raul;

- se poate tolera un “rau mai mic”, atunci când alternativa este si mai rea;

- trebuie cautat întotdeauna binele “cel mai mare” (care este bun pentru cei mai multi oameni);

- impartialitatea, deschiderea, rationalitatea trebuie sa ne ghideze în orice actiune.

1.1. Morala, etica, deontologie

Termenul “morala” desemneaza un anume cod social, un ansamblu de reguli carora fiecare individ trebuie sa i se conformeze pentru a fi acceptat în societate. Moralitatea se refera la standardele de comportament dupa care oamenii sunt judecati, în mod particular în relatiile cu ceilalti. Morala reprezinta astfel totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate în principii, normelor, regulilor determinate istoric si social, care reglementeaza comportamentul si raporturile indivizilor între ei, precum si dintre acestia si colectivitate (familie, grup, clasa, natiune, societate), în functie de categoriile bine, rau, datorie, dreptate, nedreptate si a caror respectare se întemeiaza pe constiinta si pe opinia publica. În sens mai larg, de asemenea, morala cuprinde si fenomenele care tin de constiinta morala si individuala, calitatile si defectele morale, judecatile si sentimentele morale, valorile morale etc.

Ea depinde de conditiile existentiale ale unei anume comunitati umane, deci nu poate avea un caracter abstract, general valabil, ci mai degraba îi este propriu un caracter relativ. Caci, asa cum spunea Blaise Pascal, “ce e bine dincolo de Pirinei e rau dincoace de Pirinei”.

În timp ce morala este considerata un fenomen real, ce tine de comportamentul cotidian, de viata practico-spirituala reala a indivizilor si colectivitatilor umane, “etica” desemneaza teoria care are ca obiect de studiu acest fenomen real. Etica semnifica deci “stiinta binelui si a raului”.

Privita la modul general, etica este o teoria filosofica a moralei cuprinzând de obicei o doctrina despre esenta acesteia (etica teoretica) si o fundamentare a unui sistem de norme, valori, categorii morale (etica normativa).

În sfârsit, termenul “deontologie” desemneaza normele de conduita si obligatiile etice în cadrul unei profesii. Este o teorie a datoriei, a obligatiilor morale în acea profesie (de ex. deontologia medicilor, a avocatilor, a profesorilor, a contabililor etc.). Ea aplica deci anumite norme morale particulare.

1.2. Istoric si abordari ale eticii

Primele abordari ale eticii provin din antichitate, de acum mai bine de 2400 de ani, etica fiind parte componenta a doctrinelor filosofice. Socrate, care a dezvoltat teoria eticii prin încercarea de a fundamenta notiunile de baza precum bine, datorie, onoare, virtute, cinste, Platon, discipolul sau si continuatorul meditatiei asupra problematicii eticii, Aristotel, care a întemeiat o morala practica – sunt nume de rezonanta în domeniul filosofiei si al ramurii sale, etica. O mare contributie în dezvoltarea eticii normative a avut-o Immanuel Kant, la care etica este întemeiata pe ratiune, de fapt pe o ratiune practica, ce ne impune anumite legi morale, cu caracter universal. Alte contributii notabile în gândirea filosofica despre morala au avut Friedrich Hegel, Friedrich Nietzsche, Bertrand Russell, Jean-Paul Sartre si altii.

Multe din conceptele si metodele dezvoltate de filosofi de-a lungul timpului sunt azi relevante pentru etica afacerilor. Toate deciziile sunt de fapt compromisuri între responsabilitatea economica si cea sociala în cazul firmelor, sau între aspiratii si datorii în cazul indivizilor.

Standardele morale de comportament difera între grupuri în cadrul aceleiasi culturi, difera între culturi sau de-a lungul timpului. Atunci se pune întrebarea daca exista ceva comun între toate aceste diferente, daca exista anumite principii general valabile în toate tarile, culturile sau pentru orice om. Iar raspunsul la aceasta întrebare ar putea fi urmatorul: singurul principiu comun tuturor timpurilor, culturilor, grupurilor ar fi credinta ca fiecare membru al unui grup poarta o anume responsabilitate pentru binele celorlalti.

Dar cum putem spune ca standardele noastre morale sunt “bune”, “drepte” sau “corecte”? Pentru a le putea evalua, este nevoie de anumite metode analitice; astfel, se poate vorbi despre existenta a cinci sisteme majore de analiza etica, cu relevanta directa în procesul decizional: