Etica afacerilor în comerț

Curs 1 – TERMINOLOGIE

„Managementul de calitate face referire la caracter, nu la tehnică.” - Thomas Teal, Harvard Business Review

„Spre deosebire de frumusețea trupească, care se stinge cu trecerea anilor, frumusețea unei idei înțelepte sporește odată cu timpul, prin adepți.”

Definirea eticii şi a moralei

- ÉTICA - Ştiinţă care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi condiţiei umane din perspectiva principiilor morale şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală.

- MORÁLĂ - Formă a conştiinţei sociale care reflectă şi fixează idei, concepţii, convingeri privind comportarea individului în societate a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică.

În limbajul obişnuit, cei doi termeni sunt sinonimi atunci când se fac referiri la comportamentul moral, corect, al unor oameni consideraţi buni.

Tot aşa, termenii anetic şi imoral descriu persoane rele, ale căror acţiuni sunt imorale.

Comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă, potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenței loiale. (Art.1 - Legea nr. 11 din 29 ianuarie 1991 , actualizată, privind combaterea concurenţei neloiale, M.OF. nr. 24 din 30 ianuarie 1991)

„S-a reţinut că buna-credinţă este un principiu etic, convertit din morală în drept, întrucât normele legale îl implică în raporturile juridice... Pe plan juridic, valorile menţionate corespund cu intenţia corectă, diligenţa [promptitudinea], liceitatea [autorizarea] şi abţinerea de la vătămarea altuia”. Căpăţînă Octavian – Dreptul concurenţei comerciale. Concurenţa onestă, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994

Etimologia eticii sugerează semnificaţiile de bază:

a) caracterul individual, incluzând aici ceea ce înseamnă să fii „o persoană bună”

b) normele sociale care guvernează şi limitează comportarea noastră, în special cele referitoare la ceea ce este bine şi ceea ce este rău (pe care noi le numim moralitatea). Robert C. Solomon - „Morality and the Good Life”

(unul din autorii care au impus ideea de etica afacerilor)

În limbajul obişnuit, cei doi termeni sunt sinonimi atunci când se fac referiri la comportamentul moral, corect, al unor oameni consideraţi buni.

Tot aşa, termenii anetic şi imoral descriu persoane rele, ale căror acţiuni sunt imorale.

”Libertatea mea încetează acolo unde începe libertatea ta.”

Evaluare text: ”Libertatea mea încetează acolo unde începe libertatea ta.”

Observații:

- Adică la jumătatea distanței dintre tine și celălalt

- Adică și celălalt are libertate

- Distanța – dpdv etic - nu este întotdeauna constantă; numai proprietatea privată oferă distanța constantă; acolo unde distanța este variabilă, îmi apăr doar trupul (ex.: câinii vagabonzi singuratici acceptă existența în preajmă a altor câini)

- Distanța – dpdv etic - se poate micșora prin acordul părților sau prin agresiune.

Majoritatea autorilor au ajuns la concluzia că disciplina teoretică ce îşi ia ca obiect de studiu morala din afaceri poate fi numită, perfect justificat, etica afacerilor.

Altfel spus, „morala comandă, etica recomandă” (André Comte-Sponville - născut la Paris, la 12.03.1952) este un filozof francez. A studiat la Școala Normală Superioară și s-a specializat în filozofie.

„Propun să se facă distincţia între etică şi morală şi să fie desemnat prin morală tot ceea ce, în ordinea binelui şi răului, se referă la legi, norme imperative”. (Paul Ricoeur, Soi-même comme un autre, Paris, 1990, Le Seuil)

- În primul stadiu, eu cred în libertatea mea: „fac ce pot şi pot ce sunt”; act de afirmare a puterii de a fi, stimă faţă de sine.

- Dar, de fapt, intrăm cu adevărat în etică atunci când ne afirmăm şi propria voinţă, şi libertatea celuilalt: act de dezlegare (Paul Ricoeur) (Zah.11 + Luc.22).

- Etica se naşte aşadar prin această depăşire: „să fac în aşa fel încât libertatea celuilalt să fie asemeni libertăţii mele”.

- Faţă de cum ar trebui să fie relaţiile dintre oameni în afaceri şi întreprinderi, aceasta înseamnă „necesitatea de a inspira încredere celorlalţi”.

-Noţiunile etice de justiţie, egalitate, fraternitate constituie un pol distinct faţă de Eu şi Tu, de unde este necesară o mediaţie, o mijlocire prin regulă între cele două libertăţi. „Eu” nu sunt niciodată la începutul regulii.

-Mediaţia permite coexistenţa: „libertatea ta valorează tot atât ca libertatea mea”. Doar în felul acesta se trece de la etică la morală: cu noţiunea de imperativ şi de lege. Doar astfel valorile vor fi puse la adăpost de arbitrariul fiecăruia.

Etica aşează intermediarii între „libertate” - care este punctul de plecare şi lege – care este punctul de sosire.

Astfel, orice salariat este autonom (polul Eu), însă el trebuie să-şi asigure încrederea celorlalţi (polul Tu); mai mult însă, fiecare va trebui să îşi adapteze proiectul său la cel al instituţiei, al firmei care l-a angajat, adică va trebui să lucreze după normele, regulile, regulamentul acelui care l-a angajat (polul El).

Depăşind limitele persoanei, prin raportare la mediul său extern, întreprinderea poate fi considerată autonomă, dar, în acelaşi timp, ea trebuie să se asigure de concurenţa sau/și de cooperarea celorlalţi, respectând adaptarea la funcţionarea pieţei, respectând nişte norme sau legi.

Termenul etică are cel puţin trei semnificaţii diferite.

1. Moravuri, cutume (Norme de drept consfinţite printr-o practică îndelungată. (În vechiul drept) Obiceiul pământului.

2. Ansamblul de valori şi norme care definesc, într-o anumită societate, omul de caracter şi regulile de comportare justă, demnă şi vrednică de respect, a căror încălcare este blamabila si vrednica de dispreţ.

3. Interpretare teoretică a ethosului şi a fenomenelor (ethos – acele „combinații” care pot induce spiritul ascultătorului spre sentimente și porniri înălțătoare).

1. Moravuri, cutume (Norme de drept consfinţite printr-o practică îndelungată. (În vechiul drept) Obiceiul pământului.

- În lumea occidentală, culoarea de doliu este negrul; în Extremul Orient, albul.

- În spaţiul islamic consumul de alcool este interzis; în lumea aşa-zis creştină este ceva foarte răspândit

- Unele popoare, precum ruşii, polonezii ori scandinavii preferă băuturile spirtoase, pe când francezii, italienii, grecii şi spaniolii beau îndeosebi vin, iar germanii sau cehii consumă impresionante cantităţi de bere.

- Românul, imparţial, se dă în vânt după toate deliciile consumului de alcool - mult şi cât mai des.

- Evreii şi musulmanii nu se ating de carnea de porc, pe când chinezii mănâncă şerpi, câini sau maimuţe, iar în Occident broaştele, melcii sau stridiile sunt considerate de către gurmanzi adevărate delicatese.

1. Cutume în domeniul economic.

- În Occident, preţurile afişate în magazine nu sunt, de regulă, negociabile; în Orient tocmeala dintre vânzător şi cumpărător este aproape obligatorie.

- Lumea apuseană pune mare preţ pe punctualitate, pe când în America Latină sau în Africa se consideră că un om este cu atât mai important şi mai vrednic de stimă cu cât îşi permite să întârzie mai mult.

- In Occident, comisioanele acordate, mai mult sau mai puţin „pe sub masă", unor oficiali cărora li se solicită un contract sau anumite facilităţi fiscale ori comerciale sunt considerate profund imorale: nu acelaşi lucru se poate spune despre ţările în curs de dezvoltare, unde mituirea funcţionarilor publici constituie o practica obişnuită, de multe ori la vedere.

- În toată lumea există încă profesii şi ocupaţii exclusiv masculine sau exclusiv feminine. Dacă zburăm cu avionul, ne aşteptăm ca în carlingă să se afle numai bărbaţi, iar cafeaua şi băuturile sa fie servite numai de către nişte stewardese amabile şi foarte drăguţe.

- In pofida câtorva excepţii, încă nesemnificative, în toata lumea se consideră ca uniforma militară stă bine numai pe bărbaţi, care nu au însă ce căuta într-o grădiniţă de copii.

- Până şi în ţările cele mai avansate şi mai progresiste, femeile primesc un salariu mai mic decât bărbaţii, chiar dacă prestează munci echivalente.

- Interzisă de lege si scandaloasa din punct de vedere moral In Occident, munca salariată sau de-a dreptul sclavagistă a minorilor este ceva foarte obisnuit în Lumea aTreia etc.

- - actualmente, competiţia puternică duce la agresivitate şi, mai mult, trece de la agresivitate la abuz

- Mai putem fi morali? Şi, dacă da, atunci cum? Mai este nevoie sa fim morali? Dacă da, atunci de ce? Cum să interpretăm şi cum să cântărim răul şi binele, plăcerea şi datoria, dreptatea şi nedreptatea, demnitatea şi mărinimia? Ce mai sunt acestea? Au primit o nouă definiţie? În ce constă fericirea, cum se poate ea atinge şi cum se poate păstra? Ce fel de argumente raţionale pot susţine în mod consistent o anumită angajare sau decizie morală?

- În ultimul timp, cursurile de management promovează aspectul agresiv al ocupării pieței; este extrem de labilă granița dintre agresivitate (încă acceptabil) și abuz (infracțiune) (ex. cârmuire / management).