Geopolitică

Curs
8/10 (1 vot)
Domeniu: Comerț
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 75 în total
Cuvinte : 45999
Mărime: 194.02KB (arhivat)
Publicat de: Sebastian Martin
Puncte necesare: 0

Extras din curs

1. EXEMPLE DE PUTERI – MARI PUTERI – SUPERPUTERI

Imperiul Part sau Parţia

Stat creat în Orientul Mijlociu, la mijlocul secolului 3 î.Hr., de triburile parţilor, originare din regiunea de la sud de Marea Aral, care a cunoscut o mare înflorire în secolele 2–1 î.Hr., când şi-a întins stăpânirea de la Eufrat la Ind şi de la Golful Persic până la fluviul Amu-Daria.

A avut drept capitală, de la mijlocul sec. 2 î.Hr., Ctesifon (Ktesiphon), oraş în Mesopotamia, pe malul stâng al Tigrului. S-au remarcat regi precum Mithridate I (171–139 î.Hr.), care a cucerit Iranul şi Babilonia, şi Orode II (57–37 î.Hr.), în timpul căruia imperiul atinge apogeul.

A purtat îndelungate războaie cu Imperiul Roman, fiind, timp de aproape câteva secole, principalul adversar al acestuia în Orient. După câteva înfrângeri ale romanilor (cea mai importantă fiind cea repurtată de generalul Surena asupra armatei conduse de triumvirul Marcus Licinius Crassus, la Carrhae, în anul 53 î.Hr.), este încheiat (în anul 20 î.Hr.) un tratat, care confirmă Eufratul ca graniţă între cele două imperii şi, ca preţ pentru recunoaşterea egalităţii în plan diplomatic cu Imperiul Roman, Imperiul Part renunţă la revendicările asupra Armeniei.

Imperiul Roman

Cel mai mare imperiu al Antichităţii, exemplu tipic de hegemon.

De la mica cetate Roma, fondată pe malurile Tibrului, la cel mai vast şi compact imperiu al Antichităţii, formaţiunea statală a trecut prin mai multe faze:

- republică sclavagistă,

- regalitate (cu un rex/rege, ales de adunarea poporului),

- republică,

- principat,

- dominat.

A atins apogeul expansiunii teritoriale şi al puterii militare în vremea dinastiei Antoninilor (96–192 d.Hr.), reprezentată prin împăraţi precum Traian (98–117 d.Hr.), Hadrian (117–138 d. Hr.) şi Marc Aureliu (161–180).

A intrat în declin, ca urmare a unor factori variaţi (anarhia internă, accentuarea tendinţelor centrifuge ale provinciilor, atacurile triburilor „barbare” de la granită etc.), divizându-se, la moartea împăratului Teodosiu (395), între cei doi fii ai săi (Arcadius şi Honorius), în formaţiunile politice cunoscute sub numele de Imperiul Roman de Apus, cu reşedinţa la Ravenna (care curând se va destrăma) şi Imperiul Roman de Răsărit, cu reşedinţa la Constantinopol, care, sub forma Imperiului Bizantin, va dăinui până în sec. XV (cucerirea, în 1453, de către otomani).

CAESAR (Caius Iulius Caesar, n.12 iul. 100 î.Hr., Roma – m. 15 mart. 44 î.Hr., Roma)

Provenind dintr-o familie aristocratică şi având la bază studii filozofice, Caesar a parcurs o impresionantă carieră de la funcţia de cvestor în Spania (68 î.Hr.) la cea de triumvir (alături de Marcus Licinius Crassus şi Cnaeus Pompeius „Magnus” (60 î.Hr.) şi, în final, de imperator (45 î.Hr.).

Caesar a întărit puterea Imperiului Roman, repurtând victorii strălucite atât împotriva inamicilor din interior (unii foşti aliaţi, precum Pompeius), cât şi asupra unor populaţii de la marginea de atunci a imperiului.

A murit asasinat în Senatul roman (15 martie 44 î.Hr.), împotriva căruia se ridicase, de propriul său fiu adoptiv, Brutus, ca urmare a unei conjuraţii republicane.

Geniul militar al lui Caesar va cunoaşte aprecieri elogioase în decursul timpului, între care pe cele ale lui Napoleon Bonaparte (care nu s-a despărţiti în nici o campanie de lucrările marelui înaintaş: Comentarii de bello Gallico şi Comentarii de bello civilii): „Principiile lui Caesar coincid cu cele ale lui Alexandru şi Hannibal; să ai reunite toate forţele, să nu fii vulnerabil în vreun punct, să ocupi repede obiectivele importante, să ţii seama de factorii morali”.

Imperiul Roman în timpul împăratului Traian

Traian (Marcus Ulpius Nerva Traianus, n. 18 sept. 53, Italica, provincia romană Baetica (actuala Andaluzie, Spania) – m. 13 aug. 117 d.Hr., Selinus, Sicilia; împărat între 98 şi 117)

- după o scurtă asociere (anii 97–98 d.Hr.) la exercitarea puterii cu împăratul Nerva, al cărui fiu adoptiv era, devine în ian. 98 împărat, promovând o politică echilibrată în interior şi de expansiune în exterior, la toate frontierele.

- în vremea sa Imperiul Roman atinge dimensiunile sale maxime (cca. 3,3 mil km² şi 50–55 milioane de locuitori, circa un sfert din populaţia de atunci a lumii), practic cel mai mare din întreaga Antichitate.

- Traian a folosit din plin toate mijloacele şi metodele expansiunii romane: dezvoltarea infrastructurii (faimoasele via, poduri – între care cel construit de Apollodor din Damasc, peste Dunăre, la Drobeta), construcţia de băi (terme pentru igiena armatei) şi de amfiteatre (pentru distracţie), constituirea de legiuni (a XXX-a Ulpia Victrix, a II-a Traiana Fortis ş.a.) prin înregimentarea tinerilor din regiunile nou cucerite etc.

Istoricul Horia C. Matei consemnează:

„cel mai vast şi compact imperiu al Antichităţii, una dintre cele mai unitare şi durabile macroformaţiuni statale din istoria omenirii. Este singura dată în istorie când un stat a înglobat între hotarele sale toate regiunile limitrofe Mării Mediterane, transformând-o într-o Mare Internum (Marea Interioară). Între graniţele Imperiului Roman, care însumau peste 10 000 km, trăiau, pe o suprafaţă de 3,3 mil. km², între 50–70 mil. de locuitori, circa 1/5 din populaţia de atunci a globului”.

Z. Brzezinski explică cum a reuşit Imperiul Roman să atingă şi să-şi menţină multă vreme întinderea teritorială:

„Roma avea o organizare statală centralizată şi o economie unică şi autonomă. Puterea sa imperială era exercitată cu grijă şi hotărâre printr-un complex sistem de organizare politică şi economică. Un sistem, proiectat strategic, de drumuri şi rute navale, pornind din Capitală, permitea rapida redislocare şi concentrare a legiunilor romane staţionate în diversele state vasale şi provincii tributare – în eventualitatea unei ameninţări serioase împotriva securităţii imperiului.

Grecia / Imperiul Grec

Originare din nordul Peninsulei Balcanice, triburile indo-europene ale grecilor (ahei, ionieni, eolieni) reuşesc să creeze civilizaţia miceniană (în sec. 15 î.Hr.) – distrusă de dorieni, trei secole mai târziu –, apoi colonizează, în jurul anului 1000 î.Hr., insulele din Marea Ionică şi coastele Asiei Mici, oraşele-stat (polis) fondate aici (Milet, Efes, Halicarnas ş.a.) cunoscând în următoarele patru secole o dezvoltare mai rapidă decât cele din Grecia metropolitană.

În secolele 8–7 î.Hr., are loc epoca marii colonizări greceşti, când sunt întemeiate oraşe pe coastele Mediteranei (în Sicilia, sudul Italiei, sudul Spaniei, nordul Africii) şi ale Mării Negre (inclusiv pe litoralul de azi al României – Tomis/Constanţa, Callatis/Mangalia, Histria ş.a.). Secolul V î.Hr., dominat de Atena, rămâne epoca de aur a democraţiei şi civilizaţiei clasice greceşti.

În prima jumătate a acestui secol (500 – 449 î.Hr.) au loc războaiele medice, Imperiul Persan eşuând în faţa rezistenţei statelor greceşti.

În urma bătăliei de la Cheroneea (338 î.Hr.), Macedonia îşi impune dominaţia asupra Greciei, graţie regelui Filip II, care îi invinge pe atenieni şi tebani, un element esenţial fiind superioritatea armată (faimoasele falange macedonene).

Preview document

Geopolitică - Pagina 1
Geopolitică - Pagina 2
Geopolitică - Pagina 3
Geopolitică - Pagina 4
Geopolitică - Pagina 5
Geopolitică - Pagina 6
Geopolitică - Pagina 7
Geopolitică - Pagina 8
Geopolitică - Pagina 9
Geopolitică - Pagina 10
Geopolitică - Pagina 11
Geopolitică - Pagina 12
Geopolitică - Pagina 13
Geopolitică - Pagina 14
Geopolitică - Pagina 15
Geopolitică - Pagina 16
Geopolitică - Pagina 17
Geopolitică - Pagina 18
Geopolitică - Pagina 19
Geopolitică - Pagina 20
Geopolitică - Pagina 21
Geopolitică - Pagina 22
Geopolitică - Pagina 23
Geopolitică - Pagina 24
Geopolitică - Pagina 25
Geopolitică - Pagina 26
Geopolitică - Pagina 27
Geopolitică - Pagina 28
Geopolitică - Pagina 29
Geopolitică - Pagina 30
Geopolitică - Pagina 31
Geopolitică - Pagina 32
Geopolitică - Pagina 33
Geopolitică - Pagina 34
Geopolitică - Pagina 35
Geopolitică - Pagina 36
Geopolitică - Pagina 37
Geopolitică - Pagina 38
Geopolitică - Pagina 39
Geopolitică - Pagina 40
Geopolitică - Pagina 41
Geopolitică - Pagina 42
Geopolitică - Pagina 43
Geopolitică - Pagina 44
Geopolitică - Pagina 45
Geopolitică - Pagina 46
Geopolitică - Pagina 47
Geopolitică - Pagina 48
Geopolitică - Pagina 49
Geopolitică - Pagina 50
Geopolitică - Pagina 51
Geopolitică - Pagina 52
Geopolitică - Pagina 53
Geopolitică - Pagina 54
Geopolitică - Pagina 55
Geopolitică - Pagina 56
Geopolitică - Pagina 57
Geopolitică - Pagina 58
Geopolitică - Pagina 59
Geopolitică - Pagina 60
Geopolitică - Pagina 61
Geopolitică - Pagina 62
Geopolitică - Pagina 63
Geopolitică - Pagina 64
Geopolitică - Pagina 65
Geopolitică - Pagina 66
Geopolitică - Pagina 67
Geopolitică - Pagina 68
Geopolitică - Pagina 69
Geopolitică - Pagina 70
Geopolitică - Pagina 71
Geopolitică - Pagina 72
Geopolitică - Pagina 73
Geopolitică - Pagina 74
Geopolitică - Pagina 75

Conținut arhivă zip

  • Geopolitica.doc

Alții au mai descărcat și

Comerț

Etimologic, termenul „comerţ” provine din latinescul “commercium” care înseamnă schimb, operaţie având ca obiect „marfa”, respectiv o...

Comerț internațional și dezvoltare economică

Pe parcursul întregii evolutii economice au existat interrelatii strânse si complexe între comert exterior si dezvoltare economică. Ele sunt...

Piața bunurilor și serviciilor

Definiţie: Cererea reprezintă cantitatea maximă de bunuri şi servicii cerută pe piaţă la un moment dat la un anumit preţ Factorii care...

Preocupări de Modernizare și Dinamizare a Teoriei Neoclasice a Comerțului Internațional

Pentru că multe din criticile adresate teoriei proporţiei factorilor de producţie au semnalat caracterul prea abstract al acesteia, restricţiile...

Comerț Internațional

Caracterul biunivoc al relatiei comert exterior – dezvoltare economică: este unanim recunoscut că pe parcursul întregii evolutii economice au...

Organizarea mondială a comerțului

1.1. Aspecte generale privind disciplina comertului international - Relevanta comertului international - Continutul disciplinei comert...

Instrumente de plată în relațiile internaționale

7 INSTRUMENTE DE PLATI IN RELATIILE ECONOMICE INTERNATIONALE In domeniul valutar-financiar, platile internationale reprezinta componenta care...

Tehnici de Vânzări

Unitatea de învatare 1 CONSIDERATII GENERALE PRIVIND VÂNZAREA SI MANAGEMENTUL VÂNZARILOR ÎN MARKETING Cuprins Pagina 1.1. Obiectivele unitatii...

Te-ar putea interesa și

Conflictul din Nagorno Karabakh și implicațiile sale geopolitice

INTRODUCERE Actualitatea şi importanţa problemei abordate. În ultimii ani se poate observa la nivel regional un interes sporit pentru ţările din...

Geopolitica petrolului

INTRODUCERE Suveran între combustibili, materie primă râvnită şi răsfăţată pentru sectoare de vârf ale industriei moderne, omniprezent în viaţa de...

Religia ca factor geopolitic

INTRODUCERE Ultima parte a secolului XX a fost marcată de o puternică revenire a fenomenului religios, resimţită datorită diverselor motive,...

Zona geopolitică a Mării Negre și a balcanilor

Bazinul Marii Negre si regiunile de litoral au fost de-a lungul vremii un punct constant de interactiune intre diferite grupuri etnice, natiuni si...

Spațiul geoeconomic și geopolitic al lumii contemporane

Introducere Derivată din geografie, geopolitica s-a născut din necesități utilitare, extinzându-și treptat sfera de cunoaștere asupra întregului...

Zona geopolitică a Mării Negre

1. Introducere Geopolitica este o ştiinţă politică ce studiază impactul aşezării şi poziţionării geografice a unui stat asupra politicii sale...

Analiza Geopolitică a Republicii Franceze

1. Despre geopolitică din perspectivă franceză Definițiile geopoliticii sunt numeroase, existând mai mulți geografi și teoreticieni de-a lungul...

Geopolitica Germaniei

Geopolitica Geopolitica germană, stimulând reacţia, a generat o dezbatere vie pe continent în legătură cu noua disciplină şi, astfel, a...

Ai nevoie de altceva?