Globalizarea

Delimitări conceptuale

„Există un acord limitat asupra înţelesului termenului, încă şi mai puţin asupra proceselor care determină globalizarea, şi nici un fel de acord asupra consecinţelor sale”.

„Cel mai supra-utilizat şi mai sub-specificat concept din dicţionarul ştiinţelor sociale şi politice de la sfârşitul Războiului Rece”.

„Globalizarea înseamnă computere plus capital dereglementat”.

Trăsături definitorii

• INTERNAŢIONALIZARE

A. integrare accelerată a pieţelor produselor şi factorilor de producţie la scară mondială:

- creştere a tranzacţiilor internaţionale: % exporturi mondiale în PIB = 32% în 2005, de 2,5 ori mai mult decât în 1970; ratio of global FDI stock to world GDP exceeded 25% in 2006, 5 times larger than it was a quarter century earlier

- modificări în natura produselor care fac obiectul tranzacţiilor (tranzacţii cu produse imateriale; dispariţia, practic, a bunurilor realizate integral într-o singură ţară)

- „deteritorializare” a activităţilor economice: întreprinderi care devin actori globali

B. creştere a interdependenţelor între economii naţionale

- efecte transfrontieră în creştere ale evoluţiilor naţionale

- reducerea posibilităţii de a evita impactul asupra propriei economii al evoluţiilor din alte ţări

• REDUCEREA „DISTANŢEI ECONOMICE”

(a costului tranzacţiilor internaţionale)

C. Liberalizare (eliminarea restricţiilor impuse circulaţiei resurselor între ţări)

- ascensiune a doctrinelor neoliberale, centrate pe nevoia „eliberării pieţelor”: privatizare, dereglementare, liberalizare comercială

- modificare de paradigmă în ce priveşte ierarhizarea priorităţilor în formularea politicii economice: rol central al controlului inflaţiei şi disciplinei bugetare

- intensificarea competiţiei dintre sistemele de reglementare, cu corolarul modificării rolului economic al statului, de la acela de pavăză împotriva şocurilor induse din exterior, la cel de curea de transmisie de la economia globală la cea naţională

D. Progres tehnic

- sporirea vitezei şi reducerea costului transportului

- progres în comunicaţii şi tehnologia informaţiei care fac posibilă acţiunea în timp real la distanţe foarte îndepărtate

• UNIVERSALIZARE

- omogenizare a civilizaţiilor

• generalizare a unor anumitor ideologii şi tipuri de structuri societale (capitalism, consumerism, industrializare, urbanizare) şi dispariţia structurilor tradiţionale

• extinderea unor anumite tipare culturale (Mc Donald’s & Hollywood)

- contacte interumane (schimb de idei, de experienţe de viaţă)

- expansiune a instituţiilor care transcend frontierele naţionale: de la societăţi transnaţionale, la instituţii internaţionale şi ONG-uri

Perspectiva istorică

Precedente:

- sec. XVI – început sec. XVII (marile descoperiri geografice)

- golden age (1870 – 1914): globalizarea revoluţiei industriale

Asemănări

• niveluri comparabile de integrare a pieţelor la scară mondială:

- actualmente, dimensiunea relativă a fluxurilor comerciale şi de capital este aproximativ asemănătoare cu cea de la finele sec.XIX – începutul sec.XX

- corelaţia între investirea şi economisirea internă între 1880-1910 a fost mai mică decât oricând în perioada ulterioară: dacă rata investirii (în raport cu PIB) dintr-o ţară corespunde ratei economisirii, înseamnă că investiţiile sale sunt constrânse de volulmul economisirii interne; în caz contrar, implicaţia este că fluxurile internaţionale de capital acoperă decalajele observate

• „străpungeri” tehnice radicale (sec.XIX-XX: electricitatea; motorul cu aburi)

Deosebiri de nuanţă

• absenţa unor fluxuri internaţionale de muncă semnificative, în special în ceea ce priveşte forţa de muncă necalificată

- în cursul primului “ciclu” de globalizare, peste 60 de milioane de persoane au emigrat din Europa către America şi Australia în condiţiile în care populaţia mondială creştea atunci (1870-1913) cu 0,8% pe an, pe când sporul natural al populaţiei globului între 1950-2005 a fost de 1,7% anual. La ora actuală, doar SUA mai au o rată însemnată de imigrare.

• „fizionomia” fluxurilor internaţionale de capital

- de la predominanţa obligaţiunilor corporative la investiţii în acţiuni şi valori mobiliare mai sofisticate (e.g., instrumente financiare derivate)

- de la expuneri pe termen lung la preponderenţa fluxurilor volatile, pe termen scurt

- de la finanţarea unor anumite activităţi cu substanţă economică tangibilă (obţinerea şi transportul materiilor prime), la „explozia” operaţiunilor speculative

- fluxurile brute sunt foarte importante cantitativ, dar cele nete sunt mai reduse în termeni relativi decât la apogeul ciclului anterior de globalizare: deficitele/excedentele de cont curent ale ţărilor dezvoltate sunt mai mici

- anii 1880 Marea Britanie: excedent 8-9% PIB; Canada: deficit 10% PIB

- anii 1990 Japonia şi Germania, respectiv SUA: excedente, respectiv deficit, de 2-4% PIB

• structură diferită a comerţului mondial

- de la diviziunea inter-ramuri la o specializare intra-ramură tot mai adâncă (chiar intra-produs)

- extindere geografică mult mai mare (participare mai largă la comerţul mondial)

- dezvoltarea accelerată a comerţului cu servicii, practic inexistent în urmă cu un secol