Instrumente de plată în relațiile internaționale

7 INSTRUMENTE DE PLATI

IN RELATIILE ECONOMICE INTERNATIONALE

In domeniul valutar-financiar, platile internationale reprezinta componenta care asigura finalizarea tranzactiilor economice sau satisfacerea unor cerinte individuale ca urmare a relatiilor care se stabilesc intre parteneri. Aceasta componenta foloseste instrumente de plata care circula in cadrul sistemului international bancar pe baza unor reglementari la nivel international elaborate de institutii de specialitate (Comitetul economic ONU, camere de comert international, Banca Reglementelor Internationale, Banca Centrala Europeana). Reglementarile de baza din acest domeniu sunt: Conventia cuprinzand legea uniforma asupra cambiilor si biletelor la ordin – Geneva, 1930; Conventia cuprinzand legea uniforma asupra cecului – Geneva 1931; Reguli si uzante uniforme referitoare la acreditivele documentare – Publicatia nr. 500 a Camerei Internationalae de Comert de la Paris; Reguli uniforme privind incasourile – Publicatia nr. 522 a Camerei Internationale de Comert de la Paris. Intre bancile care participa la decontarile internationale se incheie conventii de plati in care se prevad instrumentele de plata, regulile care guverneaza desfasurarea platilor si sistemul de drept care se aplica (in principiu se foloseste dreptul din tara unde se afla banca platitoare). Deosebit de reglementarile internationale, in conventile bancare de plati interbancare se pot prevedea si unele uzante locale (restrictii la platile in valuta) sau speciale (pe piete monetare sau de capital).

7.1 MODALITATI DE PLATA (DECONTARE)

Stingerea obligatiilor dintre parteneri se realizeaza printr-o anumita modalitate de plata (decontare) prevazuta in contract sau aleasa de persoanele fizice. Modalitatile de plata sunt urmatoarele:

(a) Plata marfa contra marfa (troc) - o modalitate nepecuniara folosita in antichitate dar care a revenit odata cu criza econmica din 1929-1933 si criza datoriilor externe din 1980-1985; in prezent este folosita ca o tehnica de deblocare a relatiilor comerciale cu tari sau firme ale caror disponibilitati financiare sunt modeste sau inexistente.

(b) Plata in numerar care se practica pe scara redusa si in anumite situatii specifice, ca de exemplu (i) in tarile cu restrictii valutare privind detineriile si miscarea devizelor sau care practica sisteme de impozitare severa, plata in numerar devenind o metoda de evaziune fiscala sau de evitare a restrictiilor valutare, (ii) in spatiile geografice izolate, fara unitati bancare, pentru achizitionarea de produse sau in rezervatiile naturale, in achizitionarea de animale pe cale de disparitie sau obiecte arheologice care altfel ar deveni

obiecte de contrabanda; (iii) in activitatea de turism si transport international, in special in tarile care nu au sisteme de carduri.

(c) Plata prin cec, care este cea mai apropiata de numerar, a luat o amploare deosebita dupa anii ‘ 60, fiind folosita in spatiul platilor necomerciale.

(d) Plata prin titluri de credit, cambie si bilet la ordin, se foloseste in afara de circulatia singulara si asociate cu alte tehnici de plata ca acreditivul documentar, incasoul (cu valoare de instrument de garantare).