Logistica în comerț

1. Conţinutul, importanţa şi evoluţia logisticii

1.1 Geneza logisticii

Descoperită ca activitate practică încă în cele mai vechi timpuri şi preluată ulterior de către economia modernă, logistica poate fi privită ca un ansamblu de elemente prin care se asigură suportul material şi operaţional pentru buna desfăşurare a oricărei activităţi umane. Din punct de vedere etimologic termenul provine din cuvântul grecesc ”logisteo” care are semnificaţia de ”a administra”. În Roma antică prin ”logiste” se înţelegea intendentul sau administratorul care avea sarcina de a asigura armatei toate resursele materiale şi elementele necesare ducerii unui război. Domeniul militar este acela care a dat acestui termen o semnificaţie practică, pentru a caracteriza acele activităţi prin care se combină doi factori esenţiali pentru gestiunea fluxurilor necesare manevrelor militare: spaţiul şi timpul. Pentru militari logistica înglobează ansamblul de mijloace şi activităţi care permit punerea în practică a planurilor militare strategice şi tactice. Astfel strategia militară decide locul şi modul de acţiune, iar logistica are menirea de a asigura deplasa echipamentul de luptă şi trupele şi în locul respectiv.

Deşi între logistică şi războaie există o legătură strânsă, putem afirma că logistica ca activitate în sine a existat înainte de derularea primelor războaie. Filozoful Paul Virilio era de părere că logistica poate fi considerată un element care a favorizat apariţia primelor conflicte militare, prin faptul că ea asigură libertatea de mişcare, înţeleasă nu ca o activitate de agrement, ci ca o necesitate şi o aptitudine. Marii conducători de oşti ai istoriei s-au folosit de logistică pentru a asigura reuşita campaniilor militare ale acestora:

- Alexandru Macedon în campania sa de cucerire a Asiei a gândit un sistem de deplasare a oştilor şi de organizare a unor depozite de alimente şi furaje;

- Iulius Cezar a înţeles importanţa activităţii logistice pentru campaniile sale militare, astfel că a creat o funcţie specială ”logiste” conferită unui ofiţer, care avea sarcina de a asigura deplasarea legiunilor sale, de a organiza taberele şi de a asigura hrana şi alte resurse necesare ducerii războiului.

Studiile legate de logistica militară evidenţiază trei tipuri principale apărute în evoluţia acesteia, începând cu secolul al XVIII-lea:

- un prim tip este legat de armata statică, în care aprovizionarea se făcea din magazine pe bază de comandă;

- a doilea tip corespunde campaniilor de cotropire şi armatelor foarte mobile, care caută să obţină din teritoriile invadate resursele necesare aprovizionării armatei (vezi campaniile Napoleoniene);

- al treilea tip a apărut după 1870 şi se bazează pe aprovizionarea din baze aflate în spatele frontului sau chir mai îndepărtate.

Dezvoltările logisticii militare au fost preluate ulterior de către logistica economică, aplicându-le activităţilor de aprovizionare, de producţie sau de desfacere. Activitatea logistică a firmei constă într-o cercetare permanentă care vizează optimizarea mijloacelor pe care firma le are la dispoziţie în vederea stăpânirii şi coordonării fluxurilor de informaţii, de materii prime, materiale şi produse finite care pătrund în firmă sau pleacă din aceasta.

Studierea logisticii ca domeniu distinct în economie este de dată relativ recentă. Astfel, dacă primele preocupări în domeniu s-au manifestat la începutul secolului XX, afirmarea logisticii ca domeniu de sine stătător în statele unite şi ţările vest europene s-a realizat deceniile 7, respectiv 8. Primele precizări privind domeniul de studiu al logisticii apar în lucrările lui Crowell privind operaţiunile de distribuţie fizică a produselor agricole. Ulterior logistica este abordată din perspectiva marketingului în lucrările lui Clark (1922). Multe lucrări din domeniul logisticii cuprindeau metode şi modele economico - matematice care aparţineau domeniului cercetărilor operaţionale, care îşi găseau aplicabilitatea pe lângă activitatea logistică şi în alte domenii: distribuţie, planificarea industrială, ordonanţare.

Delimitarea logisticii ca domeniu de studiu distinct s-a datorat importanţei strategice şi tactice a acesteia, cu implicaţii economice importante asupra organizaţiei. Astfel Heskett definea în 1978 logistica drept ”procesul care înglobează ansamblul activităţilor care participă la gestionarea fluxurilor fizice de produse, la coordonarea resurselor, căutând să obţină un nivel ridicat al serviciilor la cel mai scăzut cost”. Porter în lucrările sale privind lanţul valorii evidenţiază implicaţiile logisticii asupra avantajului concurenţial al întreprinderii.

Principalii factori care au impulsionat dezvoltarea logisticii, mai întâi în SUA, iar apoi în ţările vest europene dezvoltate sunt:

a. evoluţiile înregistrate în cadrul pieţelor prin:

- extinderea deosebită a acestora - cresc distanţele geografice şi temporale dintre furnizori şi consumatori, determinând distribuitorii să-şi îmbunătăţească livrarea mărfurilor;

- schimbarea raporturilor dintre cerere şi ofertă - pieţele s-au transformat din pieţe ale vânzătorilor în pieţe ale cumpărătorilor;

- schimbările tot mai frecvente în cerinţele şi preferinţele consumatorilor care obligă furnizorii să-şi adapteze în permanenţă oferta şi să livreze prompt mărfurile pentru a rămâne competitivi.

b. perfecţionarea tehnologiilor de producţie - ca rezultat al progresului tehnico-ştiinţific a determinat creşterea continuă a cantităţilor de mărfuri produse şi livrate pieţei, apariţia producţiilor de masă şi necesitatea unei livrări continue şi rapide a mărfurilor produse, la intervalele şi în cantităţile solicitate de consumatori;

c. perfecţionarea continuă a produselor şi adaptarea lor la cerinţele în continuă schimbare ale clienţilor – aceasta conduce la un consum mai mare de timp pentru dezvoltarea de produse noi, la creşterea costurilor şi în consecinţă la necesitatea unei gestionări atente a fluxurilor de aprovizionare cu resurse materiale şi a fluxurilor de livrare a produselor finite, în vederea minimizării cheltuielilor logistice ale firmei;

d. afirmarea noilor tehnologii şi metode de gestiune în cadrul logisticii – rezultatele cercetărilor operaţionale, teoria sistemelor, simularea, teoria deciziei, teoria firelor de aşteptare, afirmarea tehnologiilor informatice în procesele logistice etc., au determinat o perfecţionare continuă a activităţilor logistice, a metodelor de gestiune a stocurilor, a metodelor şi optimizare a dimensiunii stocurilor şi a circuitelor de transport, a metodelor şi tehnicilor de depozitare etc.

e. afirmarea unor metode moderne în managementul şi gestiunea firmei – au determinat creşterea eficienţei în toate activităţile firmei, solicitând managerilor să fie mai rapizi în luarea celor mai bune decizii, mai agresivi, mai creativi în găsirea unor soluţii pentru a satisface cerinţele clienţilor mai bine decât concurenţii.