Negociere în tranzacții comericale

Sistemul relatiilor comerciale si financiar – monetare internationale

1.1. Circuitul economic mondial – principalele componente

Dezvoltarea economico-sociala la scara mondiala evidentiaza, in perioada actuala, doua tendinte principale de evolutie, strans interconectate intre ele, si anume:

- consolidarea si crearea economiilor nationale; afirmarea independentei si suveranitatii statelor; cresterea rolului acestora pe arena internationala;

- accentuarea interdependentelor economice, politice, sociale si culturale dintre state.

Baza obiectiva a manifestarii acestor interdependente o constituie diviziunea internationala a muncii, proces ce reprezinta evolutia complexa de extindere si diversificare a activitatilor, respectiv trecerea de la specializarea intersectoriala la specializarea inter-ramuri, intra-ramuri si organologica (intra-produs).

De asemenea, o caracteristica a perioadei actuale, consta in cresterea spectaculoasa a numarului agentilor participanti la circuitul economic mondial, si anume:

- firme de comert, servicii, productie, cercetare,etc.

- intreprinderi comune si societati mixte

- societati transnationale, cu sediul intr-o tara si filiale in alte tari

- organisme integrationiste cu caracter regional, cum ar fi: zonele de liber schimb, uniunile economice, comerciale si vamale (UE), etc.

Circuitul economic mondial reprezinta totalitatea legaturilor profunde si durabile dintre economiile nationale, constituite in baza diviziunii internationale a muncii si concretizate intr-un sistem complex de fluxuri internationale comerciale si fluxuri financiar – bancare.

Asadar, fluxurile economice internationale sunt alcatuite din fluxuri comerciale si fluxuri financiare.

Fluxurile comerciale cuprind:

- fluxuri de produse corporale – produse de baza si produse prelucrate,

- fluxuri de produse necorporale – know-how, proiecte, brevete de inventii, francize, etc.

- fluxuri de servicii – turism, transporturi, expeditii, asigurari, etc.

Fluxurile finaciare cuprind:

- fluxurile de compensare a activitatii comerciale,

- fluxurile financiare independente de activitatea comerciala, ce includ:

credite externe, investitii externe, miscari de fonduri, venituri din plasamente financiare externe, transferuri financiare unilaterale, etc.

1.2. Sistemul comercial international – fluxuri si directii de evolutie ale comertului

mondial cu marfuri si servicii

Sistemul comercial international reprezinta totalitatea raporturilor ce se stabilesc intre economiile nationale, precum si intre agentii economici din diferite tari cu prilejul desfasurarii fluxurilor comerciale internationale, respectiv pe piata mondiala.

Sistemul comercial international se caracterizeaza, in prezent, prin urmatoarele tendinte:

a) Dinamismul deosebit al comertului international.

Sub impactul cumulat al factorilor ce au marcat evolutia relatiilor internationale in perioada postbelica s-au conturat urmatoarele trasaturi principale ale dinamicii volumului comertului international:

- Ritmul deosebit de crestere a acestuia comparativ cu perioada interbelica. Astfel, intre anii 1915 – 1938, ritmul mediu anual de crestere al comertului international a fost de 0,4%, in perioada 1950 – 1990 acelasi indicator atingand valoarea de 12%.

Ritmul mediu anual de crestere al comertului international, evidentiat in deceniile premergatoare actualei etape, a fost urmatorul:

- in deceniul 1951 – 1960 de 6,4%

- in deceniul 1961 – 1970 de 9,3%

- in deceniul 1971 – 1980 de 20,3%

- in deceniul 1981 – 1990 de 8,4%

- in deceniul 1991 – 2000 de 6,4%

Ulterior, pe fondul recesiunii economice din 2000 – 2001, comertul mondial s-a redus

in 2001 cu 0,5% fata de anul anterior, dar si-a revenit in anii urmatori, crescand in