Noțiuni generale privind comerțul internațional. principalele particularități și tendințe

Comerţ Internaţional

Tema 1. Noţiuni generale privind Comerţul Internaţional. Principalele particularităţi şi tendinţe.

– Comerţul internaţional: esenţă şi noţiuni de bază.

– Diviziunea internaţională a muncii. Specializarea comercială.

– Principalele particularităţi ale comerţului internaţional.

Comerţul internaţional: esenţă şi noţiuni de bază

-CI circuitului economic mondial

-Circuitul economic mondial (CEM) cuprinde: fluxurile comerciale, fluxurile financiar-valutare, investiţionale, cooperarea economică şi tehnico-ştiinţifică etc.

-Economia internaţională:

Teoria comerţului (analiza reală)

Analiza monetară (finanţele internaţionale)

Noţiuni privind CI

-Comerţul internaţional reprezintă totalitatea schimburilor de bunuri, servicii şi factori de producţie dintre două sau mai multe state, în baza diviziunii internaţionale a muncii.

-Comerţul mondial cuprinde comerţul internaţional al tuturor statelor lumii.

-Comerţul exterior reprezintă relaţiile comerciale ale unei ţari cu restul lumii. (include exportul, importul, reexportul şi tranzitul).

-Comerţul mondial în termeni valorici reprezintă valoarea totală a exporturilor şi importurilor. V= X+M

-Balanţa comercială = X-M

-Balanţa activă (excedentară): X> M

-pasivă (deficitară): X< M

-Balanţa comercială este echilibrată atunci cînd valoarea exportului este egală cu valoarea importului. (exporturile în condiţiile FOB şi importurile în condiţii CIF

-Pentru a măsura gradul de echilibru al schimburilor comerciale se poate calcula gradul de acoperire a importurilor prin exporturi

-Gradul de acoperire= (Valoarea exporturilor/Valoarea importurilor)*100

1.2 Diviziunea internaţională a muncii. Specializarea comercială

-DIM exprimă: proces de specializare internaţională în producţie a economiilor naţionale;

locul şi rolul fiecărui stat în circuitul economic mondial;

relaţiile ce se stabilesc între statele lumii în procesul dezvoltării producţiei şi comerţului internaţional;

urmăreşte adaptarea potenţialului economic al statelor la cerinţele mondiale.

Factori de influenţă ai DIM:

Condiţiile naturale fizico-geografice;

Mărimea teritoriului şi a populaţiei fiecărui stat;

Nivelul tehnic şi gradul de diversificare a aparatului productiv din fiecare ţară;

Tradiţiile economice;

Apropierea geografică a statelor şi stabilirea unor raporturi de complementaritate economică dinamică între ele;

Factori extraeconomici.

DIM tipuri de specializare: 1. specializarea inter-sectorială; 2. specializarea inter-ramurală; 3. specializarea intra-ramură; 4. Specializarea tehnologică; 5. Specializarea organologică (intrafirmă)

1.3 Principalele particularităţi ale CI

-CI a fost supus unor factori de influenţă specifici după II RM:

Prăbuşirea sistemului colonial şi apariţia pe harta politică a lumii a 135 state naţionale noi;

• Revoluţia Tehnico-Stiinţifică;

• Accentuarea interdependenţelor economice dintre state în contextul globalizării economiei;

• Transnaţionalizarea economiei mondiale;

• Progresul tehnologiei informaţionale.

Caracteristici

În ultimii 20 ani - ritmuri de creştere mai mari de 10%, exccepţie - anul 2009, care a înregistrat o scădere dramatică de -23% faţă de anul 2008.

În 2010 se estimează o creştere de 13,5% faţă de 2009, ceea ce va fi inferior nivelului din 2008.

Particularităţi

1. În perioada postbelică comparativ cu cele anterioare, CI a înregistrat cel mai înalt ritm de creştere şi cea mai susţinută dinamică, (excepţie fiind doar anul 2009)

Rata medie de creştere a exportului mondial, din punct de vedere al volumului valoric, a fost, în perioada 1950 – 2008 - 12 %, 2009 – (- 23%), 2010 – 13,5%

Volumul valoric al exportului mondial acrescut de aproximativ 200 de ori în perioada 1950 - 2008 de la 61 de mld. $ în 1950 la 15,8 trilioane $ în 2008, ajungînd la 12,5 trilioane în 2009.

2. Ritmul de creştere al CI a devansat ritmul de creştere al PIB, cît şi producţia industrială şi producţia agricolă la nivelul mondial.

Producţia a fost devansată de export.

La nivelul anilor 2008 aproximativ 30% din producţia mondială se realiza pe calea CI, faţă de 5% în anul 1950.

STN – peste 30% din CI

3. în perioada postbelică, CI a devansat atît ca ritm de creştere cît şi ca volum valoric absolut, rezervele de aur şi devize centralizate ale ţărilor dezvoltate.

-În perioada antebelică, volumul rezervelor de aur şi devize centralizate al lumii capitaliste depăşea volumul total al importului cu 17%. În anii 1980, rezervele de aur şi devize reprezentau doar 24% din volumul valoric al importurilor ţărilor lumii capitaliste.