Politica Comercială

Politica vamală reprezintă acea componentă a politicii comerciale care se realizează cu ajutorul unor reglementări adoptate de stat şi care vizează intrarea / ieşirea mărfurilor din ţară.

Funcţiile politicii vamale:

1. Fiscală – taxele vamale sunt o importantă sursă de venit la buget

2. Protecţionistă – taxele vamale de import, ridicând preţul mărfurilor importate, protejează astfel produsele autohtone

3. De negociere – statele pot negocia, în cadru bilateral sau multilateral, diferite concesii vamale, reciproce sau nereciproce.

Instrumente ale politicii vamale:

- Tarifele vamale, care cuprind taxele vamale percepute asupra mărfurilor de import /export (I /E)

- Legile vamale, codurile şi regulamentele vamale

Taxele vamale

Definiţie: Taxele vamale sunt impozite indirecte percepute de stat asupra mărfurilor care trec graniţele vamale ale unei ţări.

Clasificare:

1. Dupã scopul impunerii vamale:

- taxele vamale cu caracter fiscal – au un nivel redus, fiind percepute numai cu scopul procurării de venit la bugetul statului;

- taxele vamale cu caracter protecţionist – au un nivel mai ridicat, fiind percepute pentru a reduce forţa concurenţială a produselor

importate.

2. Dupã obiectul impunerii:

- Taxele vamale de import – percepute asupra mărfurilor importate, au o largă răspândire, vizează un nomenclator larg de produse, se practică pe termen lung, au un nivel mai ridicat decât taxele vamale de export sau tranzit.

- Taxele vamale de export – percepute asupra produselor autohtone la export, nu au o largă răspândire, vizează un nomenclator restrâns, pe perioade scurte. Se folosesc, de regulă, pentru a limita anumite exporturi, mai ales de materii prime, pentru a favoriza prelucrarea lor în ţară, în perioade de criză sau în cazul în care ţara exportatoare este principalul exportator pe piaţa internaţională, pentru a determina creşterea preţului.

-Taxele vamale de tranzit – se percep asupra mărfurilor străine care tranzitează teritoriul vamal al ţării. Nu au o largă răspândire, fiind percepute cu scop fiscal; au un nivel scăzut, majoritatea ţărilor încurajând tranzitul, ca importantă sursă de venit (utilizarea căilor, mijloacelor de transport, porturi, depozite etc.)

3. Dupã modul de percepere:

- Taxele vamale ad-valorem – se percep asupra valorii vamale a mărfurilor I/E; se stabilesc sub forma unor procente care se raportează la valoarea vamală a mărfurilor (ex: 20% din valoarea vamală a unui autoturism, a unei tone de cereale etc.). Sunt cele mai vechi taxe vamale şi cele mai răspândite.

Avantaje: sunt mai uşor de stabilit şi nu presupun un tarif vamal detaliat.

Dezavantaje:

• sunt sensibile la oscilaţiile valorii mărfurilor (scăderea preţurilor duce la reducerea încasărilor vamale şi reduce efectul protecţionist). Pentru aceasta, temporar se percep taxele vamale suplimentare, sub forma taxelor vamale specifice.

• Permit săvârşirea de abuzuri, prin facturarea mărfii la un preţ mai

mic decât valoarea reală .

- Taxele vamale specifice – se percep pe unitatea de măsură fizică a mărfurilor I/E , sub forma unei sume absolute exprimată în moneda ţării respective (ex: 100.000 lei pentru o tonă grâu, pentru un tractor de 50 cai putere, automobil marca Renault etc.)

Avantaje: nu sunt influenţate de variaţiile preţurilor de pe piaţa externă; înlătură în mare parte posibilitatea fraudării deoarece taxa se raportează la cantitatea de marfă importată.

Dezavantaje: folosirea lor este greoaie deoarece presupune un tarif vamal foarte detaliat, mereu completat şi revizuit, cu fiecare tip de produs.

- Taxele vamale mixte –includ atât taxele vamale ad-valorem cât şi pe cele specifice.

4. Dupã modul de stabilire de cãtre stat:

- Taxele vamale autonome (generale) – sunt stabilite de către stat în mod independent şi nu pe baza unor convenţii, bi sau multilaterale, cu alte ţări. De regulă, se percep asupra mărfurilor care provin din ţări cu care nu s-au încheiat acorduri comerciale şi nu se aplică clauza naţiunii celei mai favorizate (CNMF)*, de aceea sunt considerate a fi taxe vamale aplicate în afara regimului clauzei naţiunii celei mai favorizate. Ele au, de regulă, un nivel ridicat şi nu fac obiectul negocierilor.