Sisteme de management aplicabile în producția de alimente - managementul siguranței alimentului

Termenul „management” este unul dintre conceptele definitorii pentru ultimul secol şi va continua să rămână aşa şi în secolul şi mileniul următor. Ca disciplină integratoare a valorilor şi comportamentului oamenilor, a orânduirii sociale şi a cercetărilor ştiinţifice şi investigaţiilor efectuate, managementul poate fi definit ca fiind principiul care „ alimentează ştiinţa economică, psihologia, matematica, teoria politică, istoria şi filozofia”. Se poate afirma că „managementul este o artă liberală”. (3)

1. Generalităţi

1.1 Semnificaţia conceptului de management

Din punct de vedere etimologic cuvântul management derivă din latinescul „manus”, care înseamnă manevrare, pilotare, cuvânt preluat de:

- limba italiană ca „mannegio”, care înseamnă prelucrare manuală;

- apoi de limba franceză ca „manège”, care reprezintă locul de dresare a cailor;

- ulterior, în secolul al XIV-lea de limba engleză ca „to manage” care înseamnă a administra, a conduce, iniţial tot legat de cai.

Prin derivare s-a ajuns la termenii de manager şi „management”, ceea ce s-ar traduce prin conducător şi respectiv conducere.

Etimologia termenului englezesc „management”, unul dintre cei mai universali şi mai frecvent utilizaţi pe glob, diferă în literatura saxonă şi cea francofonă. Astfel:

- în Ghidul de management propus de The Economist (apărut în traducere românească la Editura Nemira în 1997 etimologia indicată este cuvântul italian „maneggiare” - a manevra, a conduce (referindu-se iniţial la cai);

- Dixeco de Management (Editura Jean - Luis Belliard, 1994) consideră că management provine din franţuzescul „mesnage” folosit în limba franceză a secolului al XII-lea pentru a desemna „administrarea lucrurilor domestice”.

Definiţia dată în continuare managementului subliniază aspectul de „gestiune a muncii: Managementul regrupează într-o funcţie specifică atât ideea de conducere cât şi ideea de gestiune; (el) trebuie să domine legăturile economice cu exteriorul care formează mediul organizaţiei şi să-i asigure acesteia dezvoltarea în funcţie de obiectivele definite”. (3)

Managementul este un concept polisemantic, caracterizat prin:

- elementele cu care se lucrează: oameni, resurse materiale, resurse financiare, informaţii, idei, obiective, procese, rezultate;

- conţinutul său: un ansamblu de tehnici, metode, cunoştinţe, atitudini, experienţă;

- funcţiile sale: a prevedea, a organiza, a da dispoziţii, a coordona şi a controla;

- obiectivele sale: menţinerea în stare de funcţionare a întreprinderii prin reglarea relaţiilor sale cu mediu, creşterea eficienţei economice, dezvoltarea factorului uman;

- principiile de bază: „feed - back” (reglare a intrărilor în funcţie de ieşiri) şi „feed - before” (reglare anticipativă, sau conducere pe bază de strategii);

- modul de abordare: ştiinţă, activitate practică, profesie, artă, disciplină.

Calitatea managemetului se apreciază:

- prin rezultate, pentru prezent;

- prin perspectivele pe care le generează, în ceea ce priveşte viitorul. (8)

Concept complex, managementul desemnează actualmente atât grupul de manageri care conduce organizaţia, cât şi ştiinţa şi arta de a face acest lucru.

- Confuziile şi disputele privind termenii adecvaţi pentru a desemna conducerea organizaţiilor şi pe conducătorii lor, departe de a fi o problemă de lingvistică, sau o plictisitoare cercetare etimologică, se regăsesc în extrem de actualele dezbateri referitoare la ce înseamnă conducerea organizaţiilor, cine şi cum o realizează.

1.2 Principiile managementului

Principiile de management aşa cum le cunoaştem şi le utilizăm astăzi îşi au originea în lucrărilor lui Henri Fayol (1841 - 1925), un teoretician francez al managementului. Teoriile sale în materie de management şi de organizare au fost foarte cunoscute şi influente la începutul secolului al XX-lea.

H. Fayol a fost inginer de mine şi a lucrat pentru o întreprindere de exploatare minieră franceză la Commentry - Fourchamboult - Decazeville. La începutul activităţii sale a fost inginer. Apoi a devenit director general, funcţie pe care a deţinut-o în perioada 1888 - 1918.

În timpul în care a fost director general a scris diverse articole privind „administraţia” (conducerea întreprinderii - managementul). În anul 1916 revista „Le Bulletin de la Société de l’ Industrie Minérale” a publicat lucrările sale privind „Administraţia Industrială şi Generală - Previziune, Organizare, Comandament, Coordonare, Control”. În anul 1949 Constance Storrs a publicată «General and Industrial Management» prima traducere în limba engleză a lucrărilor lui H. Fayol.

Henri Fayol

(1841 - 1925),

Cele 14 principii de bază ale managementului sunt:

- Diviziunea muncii. Activităţile complexe trebuie să fie descompuse în operaţii standardizate, care trebuie să fie îndeplinite de lucrători specializaţi. Performanţele astfel obţinute sunt superioare. Specializarea permite individului să acumuleze experienţă, iar experienţa contribuie la îmbunătăţirea permanentă a calificării sale;

- Autoritate şi responsabilitate. Autoritatea trebuie să fie corelată cu asumarea responsabilităţii. Autoritatea le conferă managerilor dreptul de a da ordine;

- Disciplina. Angajaţii trebuie să se conformeze regulilor interne ale organizaţiei;

- Unitate de comandă (Conducere unică). Fiecare salariat trebuie să primească comenzi şi să răspundă direct în faţa unui singur superior;

- Conducere unică (unitate de sens). Orice grup de activităţi organizaţionale care au aceleaşi obiectiv trebuie să fie condus de un manager, care trebuie să respecte un plan dat;

- Subordonarea interesului individual faţă de cel organizaţional. Managementul trebuie să urmărească ca în permanenţă scopurile societăţii să fie primordiale;

- Remunerarea. Salariul cuvenit angajaţilor trebuie să fie corespunzător activităţii depuse;

- Centralizare (sau Descentralizare). Atât centralizarea cât şi descentralizarea prezintă avantaje cât şi dezavantaje. Conducerea trebuie să găsească un nivel optim de centralizare, deoarece puterea şi autoritatea tind a se concentra la nivelurile superioare ale organizaţiei;

- Principiul lanţului scalar (linia de autoritate). Lanţul scalar este linia de autoritate dintre vârful piramidei conducerii şi subordonaţii de la bază. Comunicarea pe verticală are loc de-a lungul acestui lanţ;

- Comanda (principiul ordinei). Sunt necesare atât comanda materialelor cât şi comanda socială. Comanda materialelor reduce la minimum timpul pierdut pentru aprovizionarea cu materiale şi pentru manipularea inutilă a acestora. Comanda socială este realizată prin organizare şi selecţie. Oamenii şi obiectele vor fi aşezate în locul potrivit, la timpul potrivit;