Tehnica operațiunilor de comerț exterior

Capitolul 1

TRANZACŢII INTERNAŢIONALE:

SCURT ISTORIC, CONCEPT, OBIECT ŞI CONTEXT

1.1. Scurtă istorie a tranzacţiilor internaţionale

O dată cu formarea primelor graniţe naţionale, afacerile internaţionale au fost conduse de naţiuni sau individual. În multe cazuri, afacerile internaţionale, singure, au fost o forţă majoră în delimitarea graniţelor şi schimbarea istoriei economiei mondiale. De exemplu, afacerile internaţionale au jucat un rol vital în formarea şi declinul imperiului roman, al cărui impact de gândire, cunoştinţe şi dezvoltare sunt simţite şi în ziua de azi. De altfel, când citim despre marşul legiunilor romane, trebuie să ştim că acesta nu se datora exclusiv puterii militare pe care imperiul se baza. Romanii au folosit ca stimulent major pax romana (pacea romană). Aceasta le permitea comercianţilor să călătorească în siguranţă pe drumurile construite, întreţinute şi protejate de legiunile romane şi trupele afiliate lor. Roma a stimulat construirea unor pieţe centrale în oraşe şi constituirea unui sistem de comunicaţii adecvat.

Afacerile internaţionale au înflorit în imperiu contribuind la îmbunătăţirea modului de viaţă, aceasta devenind model pentru cei din afară. Curând, oraşe şi naţiuni care nu făceau parte din acesta s-au decis să se afilieze imperiului. Ei au fost de acord să plătească tribut si taxe deoarece beneficiile erau mai mari decât dările.

Prin urmare, creşterea imensă a imperiului roman s-a efectuat şi pe baza legăturilor de afaceri. Desigur, eforturi substanţiale au fost făcute pentru a menţine acest mediu favorabil. Când, de exemplu, piraţii ameninţau căile de navigaţie comercială, de exemplu, Pompeius, a trimis o forţă mare pentru a-i elimina. Odată acest lucru împlinit, costurile de distribuţie au scăzut substanţial, deoarece teama de a călători a dispărut. Bunurile puteau fi vândute la preţuri mai mici ceea ce a condus la lărgirea cererii. Afacerile internaţionale au reprezentat unul dintre factorii primari care au menţinut integritatea imperiului. Atacurile triburilor barbare asupra imperiului, au făcut ca romanii să piardă teren. Mai târziu, triburile din afară atacau un imperiu care era deja substanţial slăbit din temelii, datorită accentuării decadenţei. Pacea romană nu a mai putut fi impusă mult timp, folosirea şi acceptarea sistemului monetar comun a decăzut, iar comunicaţiile nu au mai putut funcţiona bine mult timp. Prin urmare, afilierea la Imperiul Roman nu a mai putut oferi avantajele din trecut. Foştii aliaţi, observând că nu mai există beneficii din asocierea cu Roma, s-au aliat cu invadatorii.

Încă de pe vremea Imperiului Roman, obţinerea de beneficii din afacerile internaţionale era văzută ca un instrument al politicii naţionale. Folosirea de constrângeri economice de către naţiuni sau grupuri de naţiuni, îşi are rădăcinile în timp, în oraşele-state greceşti şi războiul peloponesian. În războaiele lui Napoleon, combatanţii au folosit blocadele navale şi economice pentru a obţine supremaţia. Similar, în timpul războiului civil din SUA, Nordul a urmărit în mod constant o strategie de anulare a oportunităţilor de afaceri internaţionale ale Sudului, pentru a-l priva de veniturile obţinute din export. Mai recent, faptul că SUA a impus embargoul economic Irak-ului ca urmare a ocupării Kuwait-ului de către acesta, constituie o dovadă a folosirii, în perioada modernă, a constrângerilor economice, ca element de presiune pentru atingerea unor obiective geo-politice. Chiar dacă măsura în sine nu a avut efectul scontat, în cele din urmă, izolarea economică internaţională a Irak-ului (împiedicarea realizării operaţiunilor de import-export în mod liber, împiedicarea investiţiilor străine în Irak, precum şi a oricărei alte forme de cooperare economică şi tehnică internaţională) a reprezentat o acţiune politică majoră care demonstrează importanţa schimburilor economice internaţionale.

Importanţa afacerilor internaţionale a putut fi observată în anii '30. În acel timp, decretul Smoot-Hawley a crescut îndatoririle importatorilor şi a avut ca urmare reducerea volumului de bunuri care intrau pe teritoriul SUA. Acest act a fost elaborat în speranţa că se va întări forţa economică internaţională a SUA. Acţiunea a fost percepută negativ de cei mai importanţi parteneri comerciali ai Americii. Deprecierea la scară largă şi colapsul sistemului financiar mondial au fost două dintre instrumentele care au condus la declanşarea celui de–al doilea război mondial.

În secolele trecute, comerţul s-a derulat la nivel internaţional, dar nu a avut acelaşi impact asupra naţiunilor, firmelor şi persoanelor fizice, aşa cum s-a întâmplat în perioada ce a urmat celui de-al doilea război mondial. Ţări care nu s-au gândit niciodată la o participare majoră în comerţul mondial, s-au afirmat drept centre economice majore ale economiei mondiale (de exemplu, Hong Kong). Persoanele fizice şi firmele au realizat că pot şi trebuie să fie competitive, nu numai pe pieţele naţionale, dar şi pe cele globale.

Afacerile internaţionale formează o reţea de legături globale pe întreg mapamondul, care leagă toate ţările, instituţiile şi persoanele mult mai strâns decât în trecut. Această eră a legăturilor aduce laolaltă comerţul, pieţele financiare, tehnologia, standardele de viaţă, precum şi moduri neaşteptate de colaborare şi cooperare. Importanţa lor a fost recunoscută semnificativ pentru prima dată în timpul primului şoc petrolier, care a zguduit pieţele mondiale în anii '70. Din acel moment legăturilor economice internaţionale li s-au acordat atenţia cuvenită. Seceta din Brazilia, precum şi efectele ei asupra producţiei de cafea, este resimţită în întreaga lume. Prăbuşirea globală din 1987 a fost resimţită în toate centrele financiare din lume. Invadarea Kuwait-ului de către Irak în 1990, precum şi războaiele care au urmat (1991, 2003) au afectat preţul petrolului, nivelul stocurilor şi circulaţia lichidităţilor în întreaga lume.

1. 2.Obiectul tranzacţiei comerciale internaţionale

Obiectul unei tranzacţii comerciale internaţionale îl reprezintă ceea ce generic numim produs. Noţiunea de produs trebuie privită, precizată şi analizată în sens larg. Produsul este înainte de toate, un răspuns la aşteptările unei pieţe. Se numeşte produs tot ce poate fi oferit pe o piaţă. Conceptul de produs depăşeşte în sens larg noţiunea de obiect tangibil.

După natura lor produsele pot fi:

- bunuri primare;

- bunuri manufacturate;

- bunuri cu întrebuinţare specială;

- servicii;

- cunoştinţe tehnice.

Bunurile primare sunt:

- agricole (alimente şi materii prime);

- miniere (minereuri, combustibili).