Tehnici de comerț exterior

1.Cadrul general al tranzacţiilor internaţionale

Obiective: înţelegerea motivelor intervenţiei guvernamentale asupra comerţului prin stimulente şi restricţii, studierea efectelor acţiunilor realizate de grupurile de presiune asupra politicilor comerciale şi studierea tipurilor de bariere tarifare şi netarifare aplicate importurilor precum şi a stimulentelor aplicate exporturilor.

1.1 Influenţa guvernului asupra comerţului

Guvernul influenţează comerţul unei ţări cu restul lumii prin politicile pe care le aplică asupra exporturilor şi importurilor. Aceste politici generează de multe ori conflicte.

Motivele intervenţiei guvernamentale

1) Şomajul- un important grup de presiune îl reprezintă şomerii care cer protejarea firmelor locale faţă de concurenţii străini.Un exemplu îl constituie industria americană a oţelului unde s-au făcut presiuni asupra guvernului american pentru a aplica taxe vamale şi contingente pentru a restricţiona importurile de oţel. Riscul aplicării unor măsuri protecţioniste îl constituie pericolul aplicării unor măsuri de răspuns din partea partenerilor comerciali. Practica a arătat că eforturile de a reduce şomajul prin restricţii la import sunt ineficiente.

2) Argumentul industriilor tinere- acesta presupune protejarea producătorilor locali până în momentul în care firma respectivă devine eficientă şi poate concura la nivel internaţional.Un exemplu îl constituie producţia de automobile din Brazilia şi Coreea de Sud, domeniu care a devenit eficient prin sprijinul guvernamental. Producătorii de automobile din Malaezia şi Australia au rămas ineficienţi, deşi au beneficiat de ajutor din partea statului.

3) Promovarea fluxurilor de investiţii- restricţiile aplicate importurilor pot determina creşterea investiţiilor străine directe. De exemplu, în Tailanda, restricţiile la importurile de automobile au determinat pe GM, Ford şi BMW să investească pe această piaţă.

4) Ajustări ale balanţei de plăţi – restricţionarea importurilor determină îmbunătăţirea situaţiei balanţei comerciale, care reprezintă o parte din balanţa de plăţi.

5) Obiective legate de controlul preţurilor- anumite ţări care au poziţii de monopol în anumite domenii pot limita exporturile pe anumite pieţe determinând o creştere a preţurilor. Alte ţări pot limita exporturile unor produse ale căror ofertă este deficitară pe piaţa internă pentru a favoriza consumatorii locali

6) Siguranţa naţională- anumite ţări restricţionează exporturile de produse strategice. De exemplu, americanii au impus sancţiuni comerciale unor companii din China care au vândut tehnologii Iranului folosite la programele de înarmare. Aceste companii nu puteau face afaceri cu guvernul american şi nu puteau exporta bunuri în SUA.

7) Menţinerea şi extinderea unor sfere de influenţă – guvernele acordă credite şi ajutoare şi încurajează importurile din ţările care intră în anumite alianţe politice. Uniunea Europeană a acordat tratamente preferenţiale fostelor colonii la importurile de banane.

8) Păstrarea identităţii naţionale- anumite ţări limitează importurile de produse străine. Canada interzice proprietatea străină asupra unor publicaţii, programelor de cablu TV sau asupra vânzărilor de cărţi. Franţa limitează numărul filmelor străine prezentate la televiziunea franceză.

1.2 Politica comercială

Reprezintă un ansamblu de reglementari de natura juridica, fiscala, administrativa, privind protejarea economiei naţionale de concurenta străină si stimularea exporturilor in vederea asigurării unui echilibru in balanţa comerciala care poate fi excedentara, echilibrata si deficitara.

Categorii de politici la import:

- politica comerciala tarifara (taxe vamale)

- politica comerciala netarifară

Politici pentru export:

- politica comerciala promoţională si de stimulare a exporturilor

1.2.1. Politica comerciala tarifara

Politica comerciala tarifara este un ansamblu de reglementari privind intrarea si ieşirea din ţară a mărfurilor, efectuarea formalităţilor vamale si plata taxelor vamale. Principalul instrument – taxele vamale care sunt impozite indirecte.

Tipuri de taxe vamale:

- advalorem – calculate ca procent din valoarea mărfii

- specifice – pe unitate de măsură convenţională

- mixte-ambele cazuri

Cele mai multe taxe sunt la import.

Taxe vamale:

- de import

- de export

- tranzit – pentru mărfuri care tranzitează un teritoriu

Taxele vamale au caracter:

- protecţionist – de protejare a producătorilor locali, au valoare mare

- fiscal – strângerea de fonduri la buget

Taxe vamale:

- autonome – nu au la baza convenţii

- convenţionale – au la baza convenţii intre tari

- preferenţiale – au la baza un sistem de preferinţe acordate de tarile dezvoltate tarilor mai puţin dezvoltate

- de retorsiune (răspuns) – la politica comerciala neloiala a altor ţări:

- taxe antidumping (dumping – vânzare pe piaţa externa sub preţul pieţei sau sub preţul pieţei interne)

- taxe compensatorii. Ele încearcă sa răspundă la politica de subvenţionare. (ex. producătorii subvenţionaţi au câştiguri mari iar cei nesubvenţionaţi reacţionează)