Tehnici de comerț internațional

EVOLUŢIA COMERŢULUI INTERNAŢIONAL ÎN PERIOADA POSTBELICĂ

1. TRĂSĂTURI ŞI TENDINŢE ALE DINAMICII ŞI VOLUMULUI COMERŢULUI INTERNAŢIONAL CONTEMPORAN

În perioada contemporană, participarea intensă la diviziunea mondială a muncii reprezintă, de fapt, o necesitate pentru procesul de dezvoltare al fiecărei natiuni, indiferent de nivelul ei de dezvoltare şi de sistemul social şi economic în care se află.

Participarea la diviziunea mondială a muncii este esenţială pentru ţările care nu au un nivel ridicat de dezvoltare, făcând astfel posibilă eliminarea decalajul care le separă de ţările dezvoltate. Acest lucru este necesar, însă, şi pentru întreaga economie mondială pentru că, pe viitor, interdependenţele dintre ţări se vor intensifica, iar existenţa unor diferenţe mari pe plan economic poate genera fenomene de instabilitate economică, de criză, ce vor afecta întrega economie mondială şi, deci, toate ţările lumii.

Această participare la diviziunea mondială a muncii va avea ca efecte:

1. accentuarea procesul de transnaţionalizare a economiei mondiale prin activitatea desfăşurată de cele peste 40 de societăţi transnaţionale, ce vor controla peste 50 din producţiile mondiale;

2. producerea, la nivelul economiei mondiale, a trecerii de la era industrială (ce a durat peste 2 secole) la era informaţională.

Drept urmare, se va accentua procesul de globalizare la nivelul economiei mondiale, se vor produce noi modificări în sistemul de diviziune a muncii, acestea ducând la modificări în cadrul decalajelor dintre naţiuni.

Se aprecieaza că, toate aceste fenomene cumulate vor avea urmări diferite în plan social şi politic, ce ar putea promova dezvoltarea dar, în acelaşi timp, ar putea frâna progresul economic şi social.

Analiza evoluţiei comerţului internaţional din perioada postbelică permite evidenţierea câtorva trăsături şi tendinţe specifice, care sunt rezultatul influenţei unor factori ce au afectat relaţiile economice internaţionale, şi anume:

- urmările celui de-al doilea război mondial în plan politic şi social-economic;

- revoluţia tehnico-ştiinţifică produsă după cel de-al doilea război mondial, cu efectele şi implicaţiile ce le-a avut asupra diviziunii mondiale a muncii;

- apariţia proceselor integraţioniste care s-au relizat în diverse regiuni ale lumii;

- măsurile de politică comercială promovate de statele lumii şi diverse grupuri integraţioniste;

- criza economică cu care s-a confruntat economia mondială în deceniul 8, deceniu care a cunoscut: cele două şocuri petroliere (‘78-’79, ‘81-‘82), şocul dobânzilor înalte, şocul aprecierii şi deprecierii dolarului în mod repetat;

- diversele crize economice ciclice determinate de crizele de petrol, destrămarea sistemului socialist şi efectele acestui fapt înregistrate în deceniul următor.

Sub influenţa acestor factori, în evoluţia comerţului internaţional postbelic s-au conturat câteva trăsături specifice, între care trei sunt considerate mai speciale privind dinamica şi volumul acestuia:

a) În această perioadă, comparativ cu perioada anterioară, comerţul internaţional a înregistrat cel mai înalt ritm de creştere şi cea mai susţinută dinamică.

Statistica internatională arată că rata medie de creştere a exportului mondial, din punct de vedere al volumului valoric, a fost, în perioada 1950 – 1995, de aproximativ 12 %. Acest ritm a fost, pe decenii, următorul:

- 1950 - 1960 de 6.4 %;

- 1960 - 1970 de 9.3 %;

- 1970 - 1980 de 20.3 %;

- 1980 - 1995 de 7.5 %.

Acest ritm de creştere a determinat creşterea volumului valoric al exportului mondial de aproximativ 80 de ori. În intreaga perioadă 1950 - 1995 acesta a crescut la 49000 mld. $, faţă de 61 de mld. $..