Extras din curs
Argumentarea nu trebuie privită ca un scop în sine, ea are scopuri practice precum: evaluarea unui set de convingeri, criticarea anumitor puncte de vedere, convingerea unui anumit auditoriu, adoptarea unor decizii etc. În cazul în care ia forma discuţiei critice, interacţiunea dintre participanţi poate fi împărţită în stagii sau etape, astfel:
Etapele discuţiei critice
1. Etapa confruntării
- se constată existenţa unei diferenţe de opinii între participanţii la dialog;
- sunt precizate punctele de vedere sau poziţiile/tezele ce vor urma să fie apărate
2. Etapa preliminară
- stabilirea punctelor de vedere comune sau a fundalului ideologic care va permite desfăşurarea discuţiei. Dacă nu există această reţea axiologico-ideatică mutual împărtăşită de actorii discuţiei, va avea loc un dialog al surzilor, chiar dacă punctele de vedere susţinute sunt apropiate sau comune.
3. Etapa argumentării
- confruntarea propriu-zisă a argumentelor
- în această etapă trebuie urmărite şi respectate regulile argumentării
- se stabilesc argumentele şi contraargumentele pentru fiecare punct de vedere/teză
- se stabileşte o ierarhie a argumentelor, aspectelor pozitive şi negative, a avantajelor şi dezavantajelor fiecărui argument
4. Etapa rezolutivă
- stabileşte care este participantul care a avut câştig de cauză, respectiv a fost învins în confruntarea de idei
- se formulează teza (sau tezele) cea mai acceptabilă sau mai bine susţinută
- se formulează punctele de vedere neconvingătoare sau insuficient probate.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Argumentarea ca Discutie Critica.doc