Bazele Jurnalismului

1. Conceptul de comunicare. Comunicarea ca fenomen social.

Cuvântul comunicare a devenit un însotitor al celor mai tulburatoare experiente intelectuale, un concept atragator si utilizat cu o frecventa de invidiat. Comunicarea este terenul de întâlnire conceptuala unde se intersecteaza relatiile interpersonale si inovatiile tehnologice, stimulentele politico-economice si ambitiile socioculturale, divertismentul usor si informatia serioasa, mediile ambiante locale si influentele globale, forma si continutul, substanta si stilul  scrie originalul cercetator James Lull. Îndeobste, teoreticienii comunicarii sunt de acord ca toate procesele sociale implica si un proces de comunicare. Numai în aparenta societatea este o suma statica de institutii sociale; în realitate, ea este reanimata sau reafirmata creator în fiecare zi de acte particulare de natura comunicativa care au loc între indivizii ce o alcatuiesc. Orice structura culturala, orice act individual care tine de comportamnetul social implica, într-un sens explicit sau implicit, comunicare (E. Sapir). De aceea, relatiile umane pot fi numite interactiuni comunicationale. Astfel încât conceptul de comunicare a devenit, în epoca noastra, unul universal si larg-cuprinzator. Si aceasta pentru ca, asa cum se afirma, totul, dar absolut totul, comunica. Asadar, cum totul comunica, iar societatea noastra a fost deja numita de comunicare, sunt autori, ca Lucien Sfez, care considera comunicarea drept substanta societatii.

2. Modelul fundamental al comunicarii.

Elementele fundamentale ale procesului de comunicare sunt: emitatorul, canalul, mesajul (informatia) si receptorul. Transmiterea sau transferul informatiei de la un participant (emitentul) la altul (receptorul) are loc prin intermediul unui canal de comunicare (hârtia, pentru presa scrisa, ori undele, pentru radio). În procesul de comunicare urmarim patru scopuri esentiale: a) sa fim receptati (auziti sau cititi); b) sa fim întelesi; c) sa fim acceptati; d) sa provocam o reactie  o schimbare de comportament sau de atitudine. Daca nu reusim sa fructificam nici unul dintre obiectivele propuse, putem considera ca am ratat procesul de comunicare. Daca receptarea informatiei provoaca o reactie, adica influenteaza comportamentul sau atitudinile receptorilor, se poate vorbi de un efect al comunicarii si astfel schema fundamentala a comunicarii capata forma:

Informatie Informatie

Emitator Canal Receptor Efect

Asadar, considerând ca emitentul are, de la bun început, intentia de a provoca recptorului un oarecare efect, putem defini comunicarea drept un proces prin care un emitator transmite informatie receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce receptorului anumite efecte (J.J. Van Cuilenburg, Stiinta comunicarii, Bucuresti, Humanitas, 1998, p. 24). Fiecare dintre noi este un interpret unic al lumii sale înconjuratoare si de aceea apare cu necesitate adoptarea unui cod prin care emitatorul si receptorul atribuie aceleasi semnificatii (întelesuri) câmpului de simboluri (semne si semnale) cu care opereaza.

3. Tipologii ale comunicarii în functie de diferite criterii.

Se pot distinge doua mari forme de comunicare umana: comunicarea directa si comunicarea indirecta (mediatizata). Primei categorii îi corespund situatiile de comunicare în care exista prezenta, în acelasi spatiu fizic, a doi sau mai multi indivizi. Prima se bazeaza pe tehnici primare (cuvânt, gest, mimica), a doua recurge la tehnici secundare (scriere, tiparitura, sisteme grafice, semnale transmise prin undele hertziene, cabluri etc.). Comunicarea indirecta cuprinde patru categorii: a) comunicarea imprimata (presa, revista, cartea, afisul etc.); b) comunicarea înregistrata (film, disc, banda magnetica etc.); c) comunicarea prin fir (telefon, telegraf, comunicarea prin cablu, fibre optice etc.); d) comunicarea radiofonica (radio, TV, având ca suport undele hertziene).

Asadar, exista mai multe tipuri de comunicare legate de om si de colectivitatile umane: a) comunicarea intrapersonala, în cursul careia fiecare asi vorbeste lui însusi. Este comunicarea desfasurata în forul interior al fiecarui individ; b) comunicarea interpersonala, cum este dialogul dintre doua persoane aflate fata în fata. În acest tip de comunicare feed-back-ul functioneaza imediat, direct si continuu; c) comunicarea de grup sau comunicarea în organizatii (institutionala) presupun reunirea oamenilor pentru a dezbate si a hotarî într-o anumita problema, pentru o activitate în comun (o grupa de studenti, un seminar, reuniunea comitetului director al unei organuzatii etc.); d) comunicarea de masa, care înseamna producerea si difuzarea mesajelor de catre un sistem mediatic institutionalizat catre un public variat si numeros. În acest caz, realizarea efectiva a comunicarii este mai dificila, implicând mai multe elemente si un proces complex de elaborare si difuzare a mesajelor, o arta si o stiinta a comunicarii  comunicatorii devin persoane specializate, care trebuie sa stie ce si cum sa transmita etc. Alte tipuri de comunicare: comunicarea verbala, comunicarea non-verbala, comunicarea scrisa, comunicarea gestuala, comunicarea muzicala, comunicarea plastica, comunicarea cinematografica, comunicarea animala etc.

4. Trasaturile distinctive ale comunicarii de masa.

Mass-media ca termen generic ce desemneaza orice mijloc de comunicare în masa (presa tiparita, agentie de presa, radio, televiziune, cinema, afisaj etc.) si care desemneaza, în acelasi timp, un intermediar care transmite un mesaj catre un grup. Asadar, în functie de situatie, suportul mediatic (ziar, radio etc.) este fie emitatorul mesajului, fie canalul de transmitere a unui mesaj. Câteva caracteristici ale comunicarii de masa (unele dintre care sunt raportate la comunicarea interpersonala): a) Asimetria (unidirectionalitatea) relatiei dintre comunicator si public, în avantajul celui dintâi. Auditoriul are o compozitie eterogena, fiind format din indivizi apartinând tuturor categoriilor socio-profesionale, cu vârste, stiluri de viata si convingeri diferite. Audienta e lipsita de reprezentare si capacitatea de a raspunde; b) productia mass-media este asimilata cu productiile oricaror întreprinderi din societate, comunicarea de masa fiind un proces social bine organizat. Produsele industriei comunicationale sunt deosebit de scumpe, iar aceste costuri mari au influente (efecte) asupra publicului; c) mass-media selecteaza numai anumite evenimente, în functie de impactul asupra audientei, de resursele financiare, de organizatiile si personalitatile publice implicate; d) simultaneitatea, fiind realizata cu ajutorul tehnicilor performante, implica importante costuri. Creatia individuala este serios limitata datorita costurilor ridicate din industriile media; e) diminuarea rolului jurnalistului datorita faptului ca acesta a devenit o simpla componenta a unui proces complex de productie si distributie din mediile moderne. Câteva motive pentru care mijloacele de comunicare în masa sunt contestate: a) pervertirea valorilor culturale ale publicului; b) stimularea cresterii ratei delincventei; c) contributia la degradarea morala generala; d) dirijarea maselor catre superficialitatea politica, descurajarea creativitatii.