Calitățile Profesionale ale Informării

O piramidă a calităţilor informării creionează teoreticianul belgian al presei, Roger Clausse, în viziunea căruia adevărul, obiectivitatea şi dezinteresarea constituie atributele esenţiale, indispensabile unei prezentări exacte a evenimentului mediatic. Cele trei valori exprimate sunt susţinute de calităţile profesionale ale informării: universalitatea, rapiditatea, concizia, originalitatea şi varietatea, urmate de calităţile sociale: semnificaţia socială a faptului relatat, precizia subiectului abordat, integralitatea, actualitatea şi accesibilitatea. [Roger Clausse, 1963: 27-28, apud Cristian F. Popescu, 2004, 14-15].

În accepţiunea lui Clausse, dezinteresarea este calitatea proprie ziaristului şi, implicit, a instituţiei de presă. Ea semnifică detaşarea de propriile interese, opţiuni, preferinţe, antipatii – prin raport cu ceea ce se întâmplă în realitate şi care întruneşte calităţile ştirii. Dezinteresarea sau evitarea conflictului de interese devine o condiţie sine qua non a materializării obiectivităţii/neutralităţii şi a adevărului.

Obiectivitatea şi adevărul sunt ţintele supreme ale jurnalismului de informare, realizabile prin împlinirea dezideratului: „Realitatea aşa cum este ea”. Universalitatea satisface curiozitatea diversă şi variată, depinzând, în funcţie de publicuri, de legile proximităţii psiho-sociale şi afective.[Cristian F. Popescu, 2003: 27-30]. Conform opiniei lui Judith Lichtenberg [1994: 216], „inextricabil legată de adevăr, onestitate, neutralitate, absenţa valorizării – pe scurt – de valorile jurnalistice fundamentale, obiectivitatea este piatra de temelie în ideologia jurnaliştilor, în democraţiile liberale”. Autoarea este convinsă că: a). jurnalismul nu este obiectiv; b). jurnalismul nu poate fi obiectiv; c). jurnalismul nu ar trebui să fie obiectiv. Raţionamentul celor trei obiecţii se poate reduce la un singur argument: nimeni nu poate fi perfect obiectiv [Cristian F. Popescu, 2004: 19]. De altă părere sunt jurnaliştii americani, angajaţi ai agenţiei de ştiri Associated Press, care au făcut din obiectivitate, ca ideal posibil de atins în ştiri/în informare, nucleul dur al profesiunii. Ea ar permite distincţia netă dintre jurnalismul de informare şi jurnalismul de opinie.

Neutralitatea, ca valoare profesională şi etică, înseamnă „a investiga tot şi a spune tot, imediat, fără nici o părtinire, adică proporţional cu importanţa fiecărei persoane/acţiuni, şi fără nici o valorizare din partea jurnalistului. Premisa sine qua non a atingerii neutralităţii este emanciparea de orice conflict de interese, şi chiar de aparenţa lui. În absenţa neutralităţii, adevărul rămâne inaccesibil jurnalismului ” [Cristian F. Popescu, 2004: 20].

Rapiditatea reprezintă acelaşi lucru cu proximitatea temporală, promptitudinea informării fiind una dintre calităţile ei fundamentale deoarece, odată concretizată, se evită manipularea. În condiţiile concurenţei, rapiditatea devine sinonimă cu scoop-ul (întâiul care transmite) sau cu exclusivitatea.

Concizia şi originalitatea se referă la „stilul” unei publicaţii, cu toate elementele ei constitutive: maniera de redactare propriu-zisă a textului de presă, modalitatea de asamblare şi ierarhizare a „scenelor” evenimentului, titrarea etc.

Varietatea este articulată din două perspective: a). a jurnalistului, prin abordarea unor teme/subiecte/interlocutori diverşi, în texte diverse (ştire, relatare, reportaj, interviu ş.a.); b). a instituţiei mass-media, prin atingerea tuturor segmentelor de public sau, altfel spus, satisfacerea orizontului de aşteptări ale publicului.

Semnificaţia socială a faptului relatat vizează consecinţele sau repercusiunile evenimentului asupra vieţii/personalităţii unui număr mare de oameni. Această calitate socială a informării face distincţia dintre eveniment şi fapt divers şi, prin extensie, între jurnalismul excepţiei (presa populară, yellow journalism, tabloidul, tv/radio comerciale) şi presa de informare generală.

Precizia subiectului abordat este sinonimică cu acurateţea informaţiei, calitate profesională şi deontologică, care denotă fidelitatea redactării, corecta ierarhizare a informaţiei în text, prin alegerea unui unghi de abordate adecvat, a celui mai potrivit plan al textului şi a unei exprimări potrivite.

Integralitatea are în vedere relatarea tuturor faptelor relevante, prin echilibrarea informării sau acordarea dreptului la exprimare/apărare tuturor celor implicaţi.