Comunicare

Cursurile notate, atat de catre persoana in cauza, cat si cel de pe grup

Examenul se da scris, in principal – test scris, dupa care se adauga cele doua puncte de la seminar (1 punct pentru cursuri – 6 cursuri)

1. Elemente de vocabular si gramatica pe teoria comunicarii

2. Relatii publice

3. Notiuni introductive de negociere

- fundamentele negocierii

- procesul de negociere

Definirea obiectului comunicare: ambivalenta conceptului de comunicare

Comunicarea este substanta oricarei activitati. Comunicarea este mana dreapta a managementului datorita faptului ca ea duce la eficienta.

Definirea obiectului

Teoria comunicarii este o stiinta relativ noua. Ea dateaza de aprox. jumatate de secol, iar aparenta claritate a denumirii ascunde de fapt o capcana pentru ca termenul comunicare aduce cu el foarte multe conotatii, semnificatii acumulate de-a lungul vremii. Acest termen este intr-o spectaculoasa crestere de popularitate, el a patruns in diverse domenii si are foarte multe ipostaze.

Acceptii particulare ale termenului comunicare

a) Biolog: Comunicarea este “o actiune a unui organism sau celula care altereaza modelele probabile de comportament ale altui organism sau celula, intr-o maniera adaptativa pentru unul sau pentru ambii”

b) Psiholog, sociolog: “comunicarea este un proces prin care un individ, cel care comunica (emitator) transmite stimuli (de obicei verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi (auditori, receptori)”

c) Telecomunicatii: “comunicarea este ceea ce leaga organismele intre ele”

d) Semiotica (disciplina al carei obiectiv il constituie analiza obiectului de semne) da doua definitii

- sens larg “comunicarea este orice tranfer de informatie”

- sens restrans - J. Mounin “un proces de comunicare are loc atunci cand cele doua instante, E si R, isi schimba rolurile si fluxul de semnficatii inversat se realizeaza prin acelasi tip de semne” (ex: intr-o sala de teatru nu avem proces de comunicare, avem procese conexe comunicarii: contaminarea, comuniunea)

In concluzie justa cumpana dintre o definitie precisa (d) si alta definitie cu caracter general, dar vag (c) e greu de realizat si ca sa o realizam ne legam de ce inseamna cuvantul.

Etimologia cuvantului comunicare

(subiect de test) Cuvantul “comunicare” vine din latina communicare si insemna punerea in comun a unor lucruri, indiferent de ce natura. In limba romana s-a pastrat intelesul epleziastic (pe filiera religioasa) al latinescului communicare si anume cuvantul cuminecare = a te impartasi de la

Dubla dimensiune a conceptului de comunicare (orizontala si verticala)

Dimensiunea orizontala se refera la faptul ca prin procesul de comunicare apar interactiuni intre oameni, comunicarea devine un liant social. Pornind de la aceasta dimensiune, Aristotel definea omul ca zoon politikon (animal sociabil) plecand de la graiul articulat (animalele au grai, dar nu articulat). Mai intai aparea celula de baza: familia, apoi o comunitate si mai mare: satul, iar la sfarsit una si mai mare: cetatea.

Axa verticala (practic da diferenta specifica a comunicarii) se refera la dorinta impartasirii reciproce a limbajelor, la dorinta crearii unui cod comun, deci se refera la aparitia procesului de comunicare.

Ambii termeni vizeaza aceasta axa verticala a comunicarii.

Cele doua dimensiuni sunt indisolubile, strans legate una de cealalta, cu cat relatia dintre ele este mai armonioasa, cu atat comunicarea este mai eficienta.

In secolul XXI traim intr-un secol al comunicarii?

Paradoxul consta in faptul ca desi mijloacele de comunicare cunosc o dezvoltare fara precedent in zilele noastre (axa orizontala o ia razna), nu putem observa acelasi lucru la nivelul axei verticale, adica la nivelul comunicarii interumane.

Distinctia dintre comunicare si comunicatie

In limba romana metroul, tramvaiul etc. sunt mijloace de comunicatie. O marfa se transporta pe o cale de comunicatie.

Comunicare, in limba romana, atunci cand o stire, o informatie se transmisa, se face printr-o cale de comunicare (melosul, logosul).