Comunicare

1. AUTOCUNOAŞTEREA

Autocunoaşterea este procesul de explorare şi structurare a propriilor caracteristici (abilităţi, emoţii, motivaţie, atitudini, credinţe, mecanisme de apărare şi adaptare) în urma căruia rezultă imaginea de sine a persoanei.

Unul dintre cele mai cunoscute modele de descriere a personalităţii este realizat prin cinci mari dimensiuni, care se prezintă ca factori bipolari. Aceste cinci mari dimensiuni sau trăsături sunt, de obicei, definite printr-unul dintre polii lor, el însuşi descris prin trăsăturile (de nivel inferior) caracteristice care îl constituie (organizare ierarhică). Aceste cinci dimensiuni sunt:

- Extraversiune: cordialitate, siguranţă de sine, activitate, căutarea senzaţiilor, emoţii pozitive;

- Agreabilitate: încredere, loialitate, altruism, colaborare, modestie, atenţie faţă de ceilalţi;

- Conştiinciozitate: competenţă, ordine, simţ al datoriei, dorinţa de reuşită, autodisciplină, reflecţie;

- Instabilitate emoţională: anxietate, agresivitate, depresie, centrare pe sine, impulsivitate, vulnerabilitate;

- Deschidere: imaginaţie, deschidere către domeniile esteticului, sentimentelor, acţiunii, ideilor, valorilor.

Personalitatea

1.1.1 Laturile personalităţii

A. TEMPERAMENTUL

Temperamentul este dimensiunea dinamico-energetică a personalităţii, care se exprimă cel mai pregnant în conduită.

1. Tipologia lui Hipocrate

In acest cadru, se definesc patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic şi coleric.

- Sangvinicul este vioi, vesel, optimist şi se adaptează cu uşurinţă la orice situaţii. Fire activă, schimbă activităţile foarte des, deoarece simte permanent nevoia de ceva nou. Trăirile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale şi instabile. Trece cu uşurinţă peste eşecuri sau decepţii sentimentale şi stabileşte uşor contacte cu alte persoane.

- Flegmaticul este liniştit, calm, imperturbabil, cugetat în tot ceea ce face, pare a dispune de o răbdare fără margini. Are o putere de muncă deosebită şi este foarte tenace, meticulos în tot ceea ce face. Fire închisă, puţin comunicativă, preferă activităţile individuale.

- Melancolicul este puţin rezistent la eforturi îndelungate. Puţin comunicativ, închis în sine, are dificultăţi de adaptare socială. Debitul verbal este scăzut, gesticulaţia redusă.

- Colericul este energic, neliniştit, impetuos, uneori impulsiv şi îşi risipeşte energia. El este inegal în manifestări. Stările afective se succed cu rapiditate. Are tendinţa de dominare în grup şi se dăruieşte cu pasiune unei idei sau cauze.

2. Tipologia lui Pavlov

Caracteristicile sistemului nervos central sunt:

- Forţa sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos şi se exprimă prin rezistenţa mai mare sau mai mică la excitanţi puternici sau la eventualele situaţii conflictuale. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre sistem nervos puternic şi sistem nervos slab;

- Mobilitatea desemnează uşurinţa cu care se trece de la excitaţie la inhibiţie şi invers, în funcţie de solicitările externe. Dacă trecerea se realizează rapid, sistemul nervos este mobil, iar dacă trecerea este greoaie se poate vorbi despre sistem nervos inert;

- Echilibrul sistemului nervos se referă la repartiţia forţei celor două procese (excitaţia şi inhibiţia). Dacă ele au forţe aproximativ egale, se poate vorbi despre sistem nervos echilibrat. Există şi un sistem nervos neechilibrat la care predominant este unul din cele două procese.

Din combinarea acestor însuşiri rezultă patru tipuri de sistem nervos:

- tipul puternic – neechilibrat – excitabil (corelat cu temperamentul coleric)

- tipul puternic – echilibrat – mobil (corelat cu temperamentul sangvinic)

- tipul puternic – echilibrat – inert (corelat cu temperamentul flegmatic)

- tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic)

3. Tipologia lui Jung şi Eysenck

Unii oameni sunt orientaţi predominant spre lumea externă şi intră în categoria extravertiţilor, în timp ce alţii sunt orientaţi predominant spre lumea interioară şi aparţin categoriei introvertiţilor.