Comunicare

Curs
8.8/10 (11 voturi)
Domeniu: Comunicare
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 61 în total
Cuvinte : 17509
Mărime: 64.86KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Lect.Univ.Dr. Livia Durac
Laborator de comunicare (Semestrul I) Suport de curs

Cuprins

Capitolul 1. Introducere

1.1. Obiectul cursului

1.2. Conceptul de comunicare

1.3. Şcoala de la Palo Alto: Axiomele comunicării

Capitolul al 2-lea. Modalităţi de transmitere a mesajului

2.1. Comunicarea interpersonală

2.2. Comunicarea verbală

2.3. Comportament nonverbal

Capitolul al 3-lea. Semnalele corpului uman

3.1. Kinezica

3.2. Expresiile feţei

3.3. Oculezica

3.4. Olfactica

3.5. Haptica

Capitolul al 4-lea. Alte forme de transmitere a conţinuturilor non-verbale

4.1. Artefactele

4.2. Cronemica

4.3. Proxemica

Capitolul al 5-lea. Elemente de paralimbaj

5.1. Importanţa paraverbalului în procesul de transmitere a semnificaţiilor

Capitolul al 6-lea. Probleme şi tehnici de comunicare

6.1. Bariere în comunicare

6.2. Tipuri de ascultare

Capitolul al 7-lea. Metacomunicarea, o şansă de a ne explica

7.1. Ce este metacomunicarea?

7.2. Însemnătatea metacomunicării pentru o inter-relaţionare eficientă

Extras din document

CAPITOLUL 1

Conceptul de comunicare.

Şcoala de la Palo Alto: Axiomele comunicării

Probleme de definire a conceptului

Comunicarea este o dimensiune centrală a vieţii noastre culturale; fără ea, orice tip de cultură moare. În consecinţă, studiul comunicării presupune studiul culturii în care este integrată (John Fiske, 1982, 2).

Comunicarea a primit nenumărate definiţii – fie ele implicite ori explicite – toate demonstrând eforturile continue ale practicienilor, oamenilor de ştiinţă preocupaţi de a descrie, prezice şi înţelege cât mai bine fenomenul în discuţie. Aceste definiţii pot fi grupate în categorii variate, unele venite dinspre zona limbajului comun, altele din sfera intereselor individuale ale unora dintre specialişti şi, în fine, o categorie de definiţii izvorâte din orientarea specialiştilor spre interesul public, general.

O listă de întrebări, care ar putea părea covârşitoare, reflectă, de fapt, doar o mică parte din problemele la care teoreticienii şi cercetătorii încearcă aflarea de răspunsuri, în eforturile lor de a găsi acea definiţie care să „acopere” domeniul comunicării. Astfel, ei încearcă să descopere cum, de ce comunică oamenii şi care sunt limitele între care se poate vorbi de comunicare? Vor să ştie cum şi de ce oamenii îşi planifică actul comunicării (a se înţelege: intenţionalitatea comunicării). Vor să înţeleagă cum şi de ce uneori comunicarea reuşeşte, iat alteori eşuează lamentabil, ce anume determină astfel de oscilaţii? Încearcă, de asemenea, să înţeleagă modul în care o persoană sau o organizaţie influenţează comunicarea dintre ceilalţi oameni şi, fără îndoială, şirul întrebărilor poate continua mult de aici înainte (fie şi numai dacă ar fi să le dezvoltăm pe cele enumerate deja).

Aşadar, ce este comunicarea? Zecile şi zecile de definiţii care i-au fost date conceptului de-a lungul ultimilor 50 (şi mai bine) de ani nu s-au dovedit a fi pe deplin satisfacătoare. O definiţie acurată trebuie să conţină conceptele cheie, cu adevărat definitorii pentru domeniul comunicării, dar şi să surprindă relaţiile dintre ele, să evidenţieze modul de conlucrare, de întrepătrundere a acestor concepte, finalitatea fiind aceea a unui enunţ descriptiv exhaustiv.

Nu ne propunem a oferi aici o înşiruire de autori şi definiţii date de-a lungul timpului noţiunii de comunicare, ci ne vom opri la două surse „clasice” de definire, surse accesibile oricui. Astfel, Dicţionarul explicativ al limbii române propune: „Comunicare, acţiunea de a comunica şi rezultatul ei. 1. Înştiinţare, ştire, veste, raport, relaţie, legătură. 2. Prezentare, într-un cerc de specialişti, a unei contribuţii personale într-o problemă ştiinţifică.” (DEX, 1996, 204). Într-o Enciclopedie de Filosofie şi Ştiinţe umane, termenului comunicare îi este atribuită accepţiunea: „transmitere de informaţii, prin intermediul instrumentelor verbale şi nonverbale (mimică etc)…” (Marco Drago, Andrea Boroli, ş.a., 2004,171). Etimologia latină a termenului comunicare este: „a face comun, a pune împreună, a amesteca, a uni, a împărtăşi”.

Prin urmare, dacă a trăi înseamnă a interacţiona, atunci a trăi înseamnă a comunica. Spunem despre comunicare că este proces, este – deci - devenire, dar mai ales că este pluralitate: comunicarea necesită minimum două persoane, presupunând cel puţin dedublarea interioară. Comunicarea umană presupune un eu care produce semne şi un tu care interpretează semnele.

Dar de ce trebuie să comunicăm, care sunt efectele comunicării, şi, până la urmă, care ar fi motivele pentru care se pune un accent atât de mare pe această componentă a vieţii sociale? Ei bine, comunicând ne exteriorizăm intenţia de a influenţa, de a persuada, şi asta prin transferul de informaţii, care implică atitudine, opinie, decizie din partea celor implicaţi în acest proces. Efectele produse sunt uneori destul de profunde, întrucât comunicarea depăşeşte stadiul unui simplu schimb de informaţii între părţi, respectiv al unei interacţiuni între acestea. Fiind (aşa cum am mai menţionat un proces) undele sale pot cunoaşte propagarea până în straturile inconştientului, producând reacţii organice care nu sunt controlate conştient (înroşire, accelerarea bătăilor inimii, tensiune musculară etc.) Scopul ultim al influenţării prin comunicare este modificarea realităţii trăite.

Preview document

Comunicare - Pagina 1
Comunicare - Pagina 2
Comunicare - Pagina 3
Comunicare - Pagina 4
Comunicare - Pagina 5
Comunicare - Pagina 6
Comunicare - Pagina 7
Comunicare - Pagina 8
Comunicare - Pagina 9
Comunicare - Pagina 10
Comunicare - Pagina 11
Comunicare - Pagina 12
Comunicare - Pagina 13
Comunicare - Pagina 14
Comunicare - Pagina 15
Comunicare - Pagina 16
Comunicare - Pagina 17
Comunicare - Pagina 18
Comunicare - Pagina 19
Comunicare - Pagina 20
Comunicare - Pagina 21
Comunicare - Pagina 22
Comunicare - Pagina 23
Comunicare - Pagina 24
Comunicare - Pagina 25
Comunicare - Pagina 26
Comunicare - Pagina 27
Comunicare - Pagina 28
Comunicare - Pagina 29
Comunicare - Pagina 30
Comunicare - Pagina 31
Comunicare - Pagina 32
Comunicare - Pagina 33
Comunicare - Pagina 34
Comunicare - Pagina 35
Comunicare - Pagina 36
Comunicare - Pagina 37
Comunicare - Pagina 38
Comunicare - Pagina 39
Comunicare - Pagina 40
Comunicare - Pagina 41
Comunicare - Pagina 42
Comunicare - Pagina 43
Comunicare - Pagina 44
Comunicare - Pagina 45
Comunicare - Pagina 46
Comunicare - Pagina 47
Comunicare - Pagina 48
Comunicare - Pagina 49
Comunicare - Pagina 50
Comunicare - Pagina 51
Comunicare - Pagina 52
Comunicare - Pagina 53
Comunicare - Pagina 54
Comunicare - Pagina 55
Comunicare - Pagina 56
Comunicare - Pagina 57
Comunicare - Pagina 58
Comunicare - Pagina 59
Comunicare - Pagina 60
Comunicare - Pagina 61

Conținut arhivă zip

  • Comunicare.doc

Alții au mai descărcat și

Tehnici de Comunicare

1. INTRODUCERE Atmosfera sau conditiile in care se realizeaza schimbul de informatii, idei si sentimente intr-un colectiv determina masura in care...

Comunicarea în Situații de Criză

INTRODUCERE Omul este prin esenta o fiinta bio-psiho-sociala.Aflat mereu în cautarea unor raspunsuri ,supus mereu îndoielilor, omul a încercat...

Comunicarea Non - Verbala

1. Comunicarea „În general, se vorbeşte de comunicare de fiecare dată cand un sistem respectiv o sursă influenteaya un alt sistem, in speta un...

Comunicarea la Nivelul Administratiei Publice Locale

1. Notiuni generale In Romania, organizarea si functionarea administratiei publice locale este reglementata in principal prin Legea Nr. 215/2001...

Comunicarea la Nivelul Unitatilor de Pompieri

CAPITOLUL 1 COMUNICAREA – NOŢIUNI TEORETICE Comunicarea apare ca schimb de idei, opinii şi informaţii prin intermediul cuvintelor, gesturilor şi...

Comunicarea Umană

INTRODUCERE Comunicarea a fost, şi continuă să fie în societatea contemporană o temă centrală de dezbatere, acesta fiind unul din motivele care...

Comunicarea Non Verbala

INTRODUCERE Importanţa comunicãrii nonverbale a fost demonstratã în 1967 de cãtre Albert Mehrabian. In urma unui studiu, acesta a ajuns la...

Tipologia Comunicarii

Desi regulile unei comunicari eficiente par foarte simple si la indemana oricui, ele, fiind rodul unei indelungate experiente comunicationale,...

Ai nevoie de altceva?