Comunicare mediatizată

Curs
8/10 (2 voturi)
Domeniu: Comunicare
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 42 în total
Cuvinte : 15045
Mărime: 55.82KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Conf. univ. dr. Rodica Pascu

Extras din document

Comunicarea este o noţiune cu accepţiune largă şi extensie deosebită, căci poate fi deopotrivă umană, animală, vegetală, mecanică. Ceea ce este comun acestor procese, denumite comunicare, este faptul că implică obligatoriu relaţia dintre două entităţi. Datorită gamei sale largi de semnificaţii, termenul de comunicare poate şi este utilizat în biologie (comunicarea între celule), în neurologie (comunicarea creierului cu alte organe), în informatică (comunicarea omului cu computerul) , în lingvistică (comunicarea prin vorbire ), în sociologie (comunicarea între indivizi sau între grupuri si societate), ca şi în multe alte discipline.

Cu o etimologie din latinescul communicare, comunicarea desemnează acel proces de „a face în comun, a fi în relaţie cu”. În franceză, se pare că termenul a apărut pentru prima dată în secolul al XIV-lea, cu sensul de „comuniune, împărtăşire , participare ” (sens regăsit şi în limba română, datorită apropierii dintre comunicare şi cuminecare, care semnifică împărtăşire ). Începând din secolele XVI – XVII, termenul devine sinonim cu „acces, trecere”, o accepţiune legată de dezvoltarea mijloacelor de transport. În secolul al XIX-lea, datorită dezvoltării mijloacelor moderne de comunicaţie, între care spre exemplu telegraful, se impune tot mai mult sensul de „transmitere” al acestei noţiuni. Abia în a doua jumătate a secolului XX, cuvântul se aplică aşa numitelor mijloace de comunicare în masă, (mass-media) respectiv industriilor presei tipărite, ale cinematografului, radioului, televiziunii şi, relativ recent, Internetului, conform unor autori.

Trebuie precizat faptul că, deşi intrată demult în uzul curent, sintagma mass-media (mass – de masă, media – totalitatea mijloacelor, suporturilor de comunicare) nu este corectă , în sensul ei strict. Începând din a doua jumătate a secolului XX şi mai ales după anii 1960-1970, când îndeosebi „noul medium”, televiziunea înregistra numeroase progrese tehnice şi tehnologice şi devenea mediumul cel mai consumat şi mai atractiv, caracteristici pe care le deţine şi astăzi, o serie de cercetători ai fenomenului comunicării mediatice au avut convingerea că aveau de a face cu cu un fenomen „de masă”, în sensul că mesajele transmise pe aceste canale mediatice erau receptate şi aveau efecte, aproape nediferenţiate, asupra unui public extrem de larg, nediferenţiat, omogen, prin urmare un public de masă.

Comunicarea de masă (mass communication în engleză) este „procesul prin care profesioniştii comunicării folosesc un suport tehnic pentru a difuza mesaje, într-o manieră amplă, rapidă şi continuă, cu scopul de a atinge o audienţă largă”, conform lui Remy Rieffel. Caracteristicile acesteia sunt : emiţătorii trebuie nu numai să fie profesionişti ai comunicării, ci şi să aibă acces privilegiat la informaţie, să dispună de mijloace organizaţionale şi econmice (organ de presă, canal de radio, de TV), de echipamente de comunicare (tipografii, camere video, studiouri etc.); receptorii/audienţa comunicării de masă trebuie să fie compusă dintr-un numă mare de receptori anonimi (de la câteva sute de milioane în sus), dispersaţi geografic (la nivel local, regional, naţional, internaţional) iar circulaţia mesajelor să fie aleatorie.

Or, studii şi cercetări din perioadele următoare, precum şi cele contemporane, au evidenţiat faptul că, departe de a fi omogen, publicul diferitelor media (tipar, cinema, radio, tv) este constituit de fapt dintr-o serie de publicuri-ţintă. Aceste publicuri, mai numeroase sau mai restrânse, au diferite profile psiho-socio demografice, aşteptări diferite de la comunicarea/mesajele media şi în consecinţă reacţionează diferit la acestea. Datorită tradiţiei deja instituite, deşi inexactă, sintagma mass-media este în continuare utilizată, pentu a denumi o realitate extrem de complexă, în continuă transformare. Ca şi alţii, la rândul său Rieffel face observaţia că „noţiunea de mass-media sau mijloace de comunicare în masă pare tot mai puţin potrivită astăzi pentru a înţelege diversitatea suporturilor”, deoarece e tot mai evident în ultimele decenii că atât prea tipărită cât şi cea audio-vizuală se adresează unor publicuri-ţintă şi nu unor publicuri de masă. „Această noţiune, potrivită pentru anii 60-70, şi-a pierdut puterea de atracţie în faţa gamei largi de instrumente de comunicare care folosesc electronica şi informatica.”, adaugă el.

Autorul citat propune o definiţie a comunicării, dintre multele posibile şi existente: „Comunicarea este ceea ce permite stabilirea unei relaţii între persoane, între obiecte sau între persoane şi obiecte. Ea desemnează fie acţiunea de a comunica, fie rezultatul acestei acţiuni.” Ceea ce se comunică este fie material (documente, date etc.), fie imaterial (idei, sentimente etc.). Acest schimb/transmisie se realizează în principal prin semne vizuale sau sonore/sunete şi necesită prezenţa unui emiţător, a unui mesaj şi a unui receptor.

Comunicarea mediatizată (care este în una ce mediază/ intermediază ) este „procesul care permite fie unuia fie mai multor emiţători, fie unui emiţător colectiv să difuzeze mesaje cu ajutorul unui dispozitiv tehnic (text tipărit, ecran, microfon) spre unul sau mai mulţi receptori. În această accepţie, cuvântul mediatizată e în opoziţie cu cel de „ne-mediată”, primul desemnează faptul că acei comunicatori se servesc de un instrument de mediere, de o unealtă tehnologică.

Preview document

Comunicare mediatizată - Pagina 1
Comunicare mediatizată - Pagina 2
Comunicare mediatizată - Pagina 3
Comunicare mediatizată - Pagina 4
Comunicare mediatizată - Pagina 5
Comunicare mediatizată - Pagina 6
Comunicare mediatizată - Pagina 7
Comunicare mediatizată - Pagina 8
Comunicare mediatizată - Pagina 9
Comunicare mediatizată - Pagina 10
Comunicare mediatizată - Pagina 11
Comunicare mediatizată - Pagina 12
Comunicare mediatizată - Pagina 13
Comunicare mediatizată - Pagina 14
Comunicare mediatizată - Pagina 15
Comunicare mediatizată - Pagina 16
Comunicare mediatizată - Pagina 17
Comunicare mediatizată - Pagina 18
Comunicare mediatizată - Pagina 19
Comunicare mediatizată - Pagina 20
Comunicare mediatizată - Pagina 21
Comunicare mediatizată - Pagina 22
Comunicare mediatizată - Pagina 23
Comunicare mediatizată - Pagina 24
Comunicare mediatizată - Pagina 25
Comunicare mediatizată - Pagina 26
Comunicare mediatizată - Pagina 27
Comunicare mediatizată - Pagina 28
Comunicare mediatizată - Pagina 29
Comunicare mediatizată - Pagina 30
Comunicare mediatizată - Pagina 31
Comunicare mediatizată - Pagina 32
Comunicare mediatizată - Pagina 33
Comunicare mediatizată - Pagina 34
Comunicare mediatizată - Pagina 35
Comunicare mediatizată - Pagina 36
Comunicare mediatizată - Pagina 37
Comunicare mediatizată - Pagina 38
Comunicare mediatizată - Pagina 39
Comunicare mediatizată - Pagina 40
Comunicare mediatizată - Pagina 41
Comunicare mediatizată - Pagina 42

Conținut arhivă zip

  • Comunicare Mediatizata.doc

Alții au mai descărcat și

Comunicarea și spațiul - Proxemica

Comunicam cu mainile, cu ajutorul expresiilor faciale, al privirii, dar comunicam si prin modul in care folosim un anumit spatiu. Oamenii politici...

Manipularea Informațională și Structurile Mediatice

Vrem sau nu vrem, ne place sau nu, trăim cu toţii într-o lume informaţională, supusi în permanenta unui bombardament al informaţiei sub toate...

Cursul 2 - demersul comunicării globale, în contextul apariției unei noi profesii - specialistul în comunicare

Demersul comunicării globale, în contextul apariţiei unei noi profesii: specialistul în comunicare 2.1 Evoluţia şi demersul comunicării. Apariţia...

Cursul 4 - comunicarea interpersonală - soluționarea situațiilor conflictuale

Comunicarea interpersonală: soluţionarea situaţiilor conflictuale 5.1 Noţiunea „conflict” 5.2 Surse generatoare de conflicte 5.3 Rolul...

Comunicare și Mediere

1.1 Tensiuni latente şi camuflate în grupurile de muncă Din viaţa interioară a unui grup de muncă, planul cu implicaţiile cele mai vaste în...

Curs 6 - Comunicarea financiar-bancară pe Piața de Capital

6.1 Ringul bursier Piaţa de capital este un tărâm misterios chiar şi pentru cei mai mulţi dintre economişti, nu numai pentru cei care nu au o...

Curs 3 - Tipologia Profesionistului în Comunicarea financiar-bancară

CURS 3 – Tipologia profesionistului în comunicarea financiar-bancară 3.1 Emitenţii şi receptorii mesajelor în CFB În cadrul CFB prin emitent se...

Comunicare organizațională

Viziune tranzactionala Schema liniara nu mai este suficienta Pozitiile celor doi interloculori se schimba in functie de eficienta modului de...

Te-ar putea interesa și

Strategii de Comunicare pe Timpul Gestionării Situțiilor de Criză

Introducere „La început a fost cuvântul. Dar nu la începutul lumii, ci la începutul culturii.” (Henri Wald) Secolul XX a cunoscut toate...

Comunicarea politică

1.1Comunicarea Comunicarea (de la termenii latini „communicatio, communis”) semnifică încercarea de a stabili o comunitate cu cineva, de a pune în...

Comunicarea cu societatea civilă

ARGUMENT ,,Pentru a da o existenţă publică unei activităţi, unei idei sau unui produs, nu este suficient doar ca aceste elemente să existe,...

Simbolistica imaginii în discursul publicitar

Acest nume, ánthropos, arată că în vreme ce toate celelalte vieţuitoare nu cercetează, nu compară şi nu examinează (anathrel) nimic din ceea ce...

Comunicarea prin Publicitate - Studiu de Caz Cosmote România

Consideraţii generale privind comunicarea prin publicitate Oamenii trãiesc în comunitate în virtutea lucrurilor pe care le au în comun, iar...

Comunicarea la nivelul unităților de pompieri

CAPITOLUL 1 COMUNICAREA – NOŢIUNI TEORETICE Comunicarea apare ca schimb de idei, opinii şi informaţii prin intermediul cuvintelor, gesturilor şi...

Campanie anti-criză CFR

CAPITOLUL 1. NOŢIUNEA DE CRIZĂ 1.1. Definiţii date noţiunii de criză Crizele sunt fenomene complexe care pot afecta fie întreg ansamblu social,...

Comunicarea mediatică în societatea modernă

“La începutul lunii aprilie a anului 1493, la Barcelona, a fost tipărită, sub titlul De Insulis Inventis, versiunea latină a scrisorii pe care...

Ai nevoie de altceva?