Comunicare Nonverbala

Curs
5/10 (3 voturi)
Domeniu: Comunicare
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 8 în total
Cuvinte : 2760
Mărime: 15.79KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: A Coman
Curs sustinut in cadrul Univ Transilvania Brasov Master Gestiunea si Dezvoltarea Resursei Umane

Cuprins

1.Categorii gestuale

2.Distanţe personale

3.Aplicaţii

4.Teme

Extras din document

Informaţia este codificată şi transmisă printr-o diversitate de semne legate direct de postura, mişcarea, gesturile, mimica, înfăţişarea partenerilor. Înglobând o diversitate de posibilităţi, comunicarea nonverbală este astăzi obiectul unor susţinute cercetări, menite să-i aprofundeze mecanismele şi funcţiile. Din punct de vedere ontogenetic, acest tip de comunicare prezintă o mare precocitate bazată, în egală măsură, pe elemente înnăscute (comportamentele expresive primare ale afectelor şi emoţiilor) dar şi pe structuri învăţate, iniţial, într-o manieră imitativă. Prezentăm în continuare principalele categorii gestuale (5, pg.228-229).

1.1. Expresorii sunt gesturi mimice sau corporale care însoţesc o trăire organică sau care au un halo afectiv (a roşi, a te crispa de durere, a tresări). Sunt importanţi pentru că transmit receptorilor, într-o manieră neintenţionată, informaţii în legătură cu starea noastră generală (e.g. suntem în formă, ne simţim rău) sau de moment (e.g. o stare de uimire, jenă).

Având o puternică determinare biologică, au o semnificaţie interculturală universală. Tristeţea, dezgustul, ameninţarea, neliniştea, graoza, triumful etc. se exprimă aproximativ la fel la popoare diferite şi îndepărtate geografic şi cultural.

Sunt prezenţe primare în onotologia gestualităţii unii dintre aceştia (e.g. surâsul, încruntarea, surpriza, dezgustul), facilitând chiar de la naştere construcţia relaţiei de comunicare părinte-copil.

1.2. Regulatorii apar doar în prezenţa partenerilor de discuţie. Sunt acele mişcări care permit, reglementează şi menţin schimbul verbal dintre interlocutori. Apropierea de partener, contactul vizual reciproc, postura de ascultare, de solicitare a cuvântului sau semnalele de modificare a ritmului şi intensităţii “ofertelor” verbale sunt regulatori care susţin relaţia de comunicare.

1.3. Ilustratorii sunt mişcările care facilitează, susţin şi completează exprimarea verbală. Fiind însuşită prin învăţare, această categorie gestuală are, în parte, determinare în experienţa socială. Sub aspectul conţinutului, ilustratorii indică direcţia (sus, acolo, departe), dimensiunea (mare, mic), forma (dreptunghi, spirală), persoana (eu,tu), modalitatea de acţiune (rapid, încet) etc. Rolul lor este de a accentua, amplifica, explica, întări cuvântul.

1.4. Emblemele sunt construcţii, convenţii sociale care au valoare de semn şi un echivalent lingvistic cert. Pot substitui în totalitate cuvântul.Mişcările capului pentru “da”, “nu”, clipitul complice din ochi, semnul victoriei, gestul ce indică nebunia, cel pentru linişte sunt embleme frecvent utilizate în gestica n noastră. Sunt prezente în actul de comunicare doar ca rezultat al învăţării sociale.

1.5. Adaptorii vizează categoria activităţilor manipulatorii stereotipe. Rolul aceste este de descărcare şi echilibrare psihică. Se disting două mari categorii: manipulările de obiecte (pix, foi de scris, cravată, haină) şi automanipulările (răsucirea şuviţei de păr, mişcatul ritmic al piciorului, atingerea urechilor, nasului, rosul unghiilor). Apar în gestica noastră în baza unui proces automatizat. S-a remarcat faptul că apar cu o mai mare frecvenţă în condiţii de concentrare sau tensiune psihică. Au, evident, un rol de supapă prin care se “consumă” surplusul de tensiune generat de acomodarea la o anumită situaţie (includem aici chiar şi situaţiile de comunicare).

Fiecare dintre cele cinci categorii gestuale îndeplineşte, preponderent, o funcţie specifică. În acest fel, în ansamblul ei, gestualitatea umană este complementară: expresorii, axaţi pe subiectul care comunică, îl dezvăluie. Regulatorii au ca ţintă relaţia comunicaţională pe care o structurează. Ilustratorii, la fel ca şi emblemele, sunt determinanţi pentru conţinutul transmis în timp ce adaptorii facilitează racordarea şi adaptarea interlocutorilor la situaţii şi la relaţiile dintre ei.

Preview document

Comunicare Nonverbala - Pagina 1
Comunicare Nonverbala - Pagina 2
Comunicare Nonverbala - Pagina 3
Comunicare Nonverbala - Pagina 4
Comunicare Nonverbala - Pagina 5
Comunicare Nonverbala - Pagina 6
Comunicare Nonverbala - Pagina 7
Comunicare Nonverbala - Pagina 8

Conținut arhivă zip

  • Comunicare Nonverbala.doc

Alții au mai descărcat și

Comunicarea Non - Verbala

1. Comunicarea „În general, se vorbeşte de comunicare de fiecare dată cand un sistem respectiv o sursă influenteaya un alt sistem, in speta un...

Comunicarea în cadrul organizațiilor economice

Relatiile publice reprezinta o modalitate de comunicare intre o organizatie si "publicurile" sale. Activitatea de relatii publice, pe de o parte ii...

Comunicare și Rezolvarea Conflictelor

Introducere În demersul nostru de identificare, dezvoltare si optimizare a câmpului complex de influente pe care comunicarea îl poate crea în...

Managementul Proiectelor

Pachet de lucru nr.1 Analiza stadiului actual Definire: Acest pachet de lucru are în vedere cunoaşterea stadiului actual al programelor de...

Comunicarea Nonverbală

INTRODUCERE Din punct de vedere biologic, omul este totuşi un animal. Ca şi alte specii, şi noi suntem dominaţi de legi biologice, care ne...

Etica Limbajului

Introducere Etica şi morala trebuiesc înţelese prin prisma comunicării, morala reprezentând o practică socială şi o experienţă individuală morală,...

Haina Face pe Om sau Nu

1.MAREA DILEMA !!! “Haina il face pe om” sau “nu haina il face pe om” este marea dilema la care suntem chemati sa raspundem inca din copilarie....

Comunicarea si Spatiul - Proxemica

Comunicam cu mainile, cu ajutorul expresiilor faciale, al privirii, dar comunicam si prin modul in care folosim un anumit spatiu. Oamenii politici...

Ai nevoie de altceva?